Slugă până la moarte și dincolo de ea

În Transilvania, sclavia a fost formal abolită în 1785 de către împăratul Iosif al II-lea. Același care a abolit-o în Bucovina, în 1783. În Moldova eliberarea ultimilor sclavi a început în 1844, iar ultima care a renunțat la sclavi a fost Muntenia, în 1856.

Horia Georgescu, președintele Agenției Naționale de Integritate, n-a aflat asta nici astăzi, pe 24 aprilie 2013. Sau, dacă a aflat, a ales să nu țină cont de această informație, optând să se complacă într-o relație de sclav/slugă – stăpân cu oricine deține o oareșce putere politică în România.

Astăzi, ANI a scos pe piață 6 dosare de politicieni neconformi cu legea, în viziunea instituției conduse de domnul Georgescu. Doi pesediști, doi peneliști și doi pedeliști. Un șpăgar care are el însuși testiculele prinse în menghina ANI, de la o declarație de avere ceva mai veche, încerca să justifice această echilateralitate bizară prin faptul că Horia Georgescu încearcă să țină o balanță a dezvăluirilor și să nu dea doar dosare ale unui singur partid. Poftiiim? Asta este grija unui amploaiat al statului dintr-o forță parajudiciară? Să mimeze echidistanța? Și eu care credeam că este acolo pentru a trata incompatibilități și conflicte de interese așa cum îi vin la mână, nu pentru a se juca de-a oarba cu balanța în mână.

Astăzi, 24 aprile 2013, Horia Georgescu a dat bun de tipar electornic anunțurilor care spun că Aristotel Căncescu, Klaus Iohannis și Nicușor Constantinescu sunt incompatibili, celui care spune că Florin Popescu s-a aflat în conflict de interese câtă vreme a condus CJ Dâmbovița, celui care spune că Marian Vanghelie are diferențe semnificative între venituri și averea dobândită (180.000 de euro în 3 ani) și anunțului care ne spune că Theodor Stolojan a comis fals în declarații. Sunt 6 anunțuri publicate simultan cu 4 spețe diferite.

În primul rând, incompatibilitatea lui Iohannis, cea a lui Căncescu și cea a lui Constantinescu sunt clare, dincolo de orice îndoială, în baza legii 161/2003. Conflictul de interese în care s-a aflat Florin Popescu este, de asemeni, imposibil de negat. Vanghelie cred că a râs la început și, apoi, s-a simțit jignit: păi ce, el este om care să nu poată justifica doar 180.000 de euro?

Singurul care nu este din filmul acesta este Theodor Stolojan, care, atenție, nici măcar nu a fost atacat pe o chestie unde ANI are competență directă, ci doar semnalează: falsul în declarații. În cazul lui Stolojan este vorba despre interpretarea la limită a legii, într-un mod care poate duce cel mult la eroare neintenționată, dar în niciun caz la fals comis cu bună știință. Omul a cumpărat anul trecut niște acțiuni la Transgaz, a primit niște dividende, dar nu le-a trecut pe nici unele în declarația de avere. El și-a declarat toate activele, pasivele și veniturile obținute până la data de 31 decembrie 2011. E destul de acoperit. doar a fost contabilul Securității, nu face el greșeli capitale cu bună-știință. Dar a comis una, așa cum a comis fiecare dintre cei aflați pe lista de 6 publicată pe 24 aprilie de Georgescu.

Am tot insistat asupra datei de 24 aprilie 2013, pentru că este importantă. Extrem de importantă.

Pentru că, în primul rând, Kalus Iohannis este incompatibil din 2009. Nicușor Constantinescu din 2008. Aristotel Căncescu este incompatibil din 2009. Conflictul de interese în cazul lui Florin Popescu a intervenit în 2008, iar faptele sale penale datează din 1997. Marian Vanghelie nu poate justifica nimic din averea uriașă dobândită de când este primar, dar ancheta în cazul său s-a desășurat doar pentru perioada 2008-2011. Stolojan, cum am spus, era absolut impecabil în declarațiile de avere, la virgulă, până în februarie anul acesta, când s-a sesizat ANI.

Aceștia nu sunt niște funcționari mărunți sau niște primari ai unor comune, respectabile altfel, cu doar 1.000 de locuitori. În ordinea normală a lucrurilor, președinții de Consilii Județene, primarii municipiilor capitale de județ, primarii sectoarelor Bucureștiului și europarlamentarii se află pe lista de priorități a inspectorilor de integritate. Așadar ei se află permanent în cercul select al celor câteva sute de persoane ale căror declarații de avere sunt verificate imediat ce sunt completate. 

Și, totuși, lumina faptelor lor luci vederii noastre abia azi. Toți odată. Tembelă potrivire. Tembelă mai ales pentru că datele mai spun ceva. Cercetarea în cazul lui Iohannis a început de-abia după ce a fost propus ca alternativă de prim-ministru. Vanghelie a fost luat la puricat în 2011, când exista posibilitatea să schimbe barca, Constantinescu la fel, tot în 2011, când PDL căuta sprijin în teritoriu. Cercetările ANI în cazul Popescu au început în ianuarie 2012, după ce a întârziat nepermis parandărătul cuvenit unor proiecte de infrastructură. Căncescu a intrat oficial în colimator pe 4 martie 2013, după ce nu și-a manifestat corespunzător recunoștința financiară față de finanțatorii portocalii ai FOTE 2013. Iar Stolojan a ajuns pe masa lui Georgescu pe 21 februarie 2013, după ce și-a manifestat susținerea față de Vasile Blaga. Mai mult: pe spețe absolut identice, ancheta în cazul lui Iohannis a durat doi ani și patru luni, cea în cazul lui Constantinescu a durat doi ani și trei luni, iar cea în cazul lui Căncescu a durat doar o lună și jumătate. Pe bune? 

Evident, nu este o coincidență faptul că rezultatele acestor anchete au fost publicate toate în aceeași zi. De parcă n-ar fi fost gata la momente diferite și ținute în sertar. Nu neg vinovăția acelor oameni, cu excepția lui “Dragă Stolo”. Neg modalitățile de lucru și modul de comunicare. Îi neg lui Horia Georgescu dreptul de-a se juca de-a justițiarul unor interese meschine ale președintelui sau ale premierului coabitant.

Nu, asta nu este o instituție care să merite aprecierile Comisiei Europene. Asta nu este o instituție modernă, anticorupție. Este, din contră, însăși personificarea corupției la cel mai înalt nivel. Este un instrument de presiune politică, condus de o slugă. 

Există și o parte bună în constatarea faptului că Horia Georgescu este slugă până la moarte și dincolo de ea? Da, există, oricât de paradoxal ar părea: lui Horia Georgescu nu trebuie să-i demonstrezi că ai cu adevărat sânge în instalație! Trebuie doar să-l suni, chiar și cu număr ascuns, și să pretinzi că ai sânge în instalație, că el se și apucă imediat să ți-o lustruiască.