Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Slugi la prea puțini stăpâni

Zoom Slugi la prea puțini stăpâni

În orașele de provincie ale României în care mai există presă (și, culmea, mai există un soi de presă în multe dintre capitalele de județ, cel puțin), politicienii care devin subiect de articole au o vorbă, cam aceeași indiferent de zona geografică: “Ei, înțelegem, toată lumea trebuie să trăiască din ceva”. E un soi de condescendență complice. Politicianul cu pricina știe el, deși nu se mai chinuie să o demonstreze, că ziaristul care a scris despre el a fost plătit de vreun dușman, de vreun inamic ce-i vrea răul. Altă explicație nu există.

Conform politicienilor de provincie, presa nu există decât dacă e plătită pe la spate de alții. De obicei, alții ăia sunt oameni răi, care nu știu ce este acela interes național, regional, local. Mânați de meschine interese, oamenii răi au bani negri pe care îi dau ziariștilor pentru ca politicienii onești să fie atacați murdar. Nu contează că politicienii, de cele mai multe ori, sunt implicați în diverse mișmașuri ce pot fi definite oricum, numai drept curate nu. Asta nu contează atunci când apare un articol. Se știe că ziariștii nu sunt interesați de astfel de lucruri, ci doar vor să strice reputația unor oameni de treabă, plătiți de către oameni mai puțin de treabă.

Așa funcționează politicienii. Și nu doar cei din provincie. Căci politicienii bucureșteni, cei de talie națională sau internațională, vin, în marea lor majoritate, tot din provinciile patriei. Asta e scuza lor în ochii lumii. Ei nu fac nimic rău, sunt doar defăimați de inamici care găsesc foarte ușor instrumente ieftine în presă. Dar precum politicienii gândesc și mulți dintre cei ce se pretind jurnaliști. Dacă la un anumit nivel al presei oamenii se invidiază pentru anchete, rapiditatea difuzării unei informații sau alte performanțe care pot face diferența dintre un ziarist bun și unul mediocru, există și un subsol al meseriei unde oamenii se invidiază între ei sau îi invidiază pe cei de mai sus doar pentru că se gândesc la banii pe care, chipurile, i-ar fi luat ceilalți pentru a scrie sau a difuza un anumit material. Iar asta se întâmplă, de cele mai multe ori, pentru că cei care gândesc așa, fie ei jurnaliști sau politicieni, așa și procedează.

Recent, pressone.ro a descoperit că trei europarlamentari români au contracte de imagine cu patru persoane care apar în public lăudându-se că sunt nu piariști, ci jurnaliști. Astfel, conform datelor culese de cei de la Pressone, Maria Grapini este lăudată contra cost de către Iulian Badea, redactor-șef și proprietar al Cronicii Române, Cristian Bușoi i-a angajat, tot pe bază de contract, pe Rareș Bogdan și pe Octavian Hoandră, iar Marian Jean Marinescu este periat contra cost de către Daniel Cărbunaru, unicul proprietar și autor al site-ul caleaeuropeană.ro.

În alte părți de lume, nici nu mai este nevoie ca aceste lucruri să fie scrise în vreun cod. Pur și simplu, dacă ești jurnalist, nu ești, în același timp, și piarist. Nici al vreunui privat, nici al vreunui serviciu de informații. Dar noi, se știe, nu trăim în alte părți de lume, ci în aceasta, unde nu e nici o problemă etică să fii, în același timp, și câine de pază, și șperaclu.

E normal ca pretinșii jurnaliști care au stăpâni puțini, dar asigurați prin contracte ferme, să încerce să-și justifice impostura străduindu-se să lase impresia că așa sunt, de fapt, toți jurnaliștii. Nu sunt. Jurnaliștii adevărați nu au stăpâni. Sunt furnizori de servicii către foarte mulți oameni, cunoscuți sub numele generic de “public”, dar nici nu primesc banii în plic sau sacoșă de la acest partener de afaceri colectiv și nici nu au obligația contractuală de a-i sufla aer cald între fese.

Știind, însă, cum funcționează ei, mărunțeii plini de ifose precum cei din studiourile insolventei Realitatea TV se grăbesc să-i aducă la nivelul lor pe toți. De aia nu pot explica anchetele lui Tolo decât prin faptul că acesta lucrează pentru servicii. Ei, de exemplu, n-ar face o anchetă jurnalistică decât dacă la capătul materialului i-ar aștepta și un cec sau o borsetă cu cash, o tresă în plus pe umeri, o vacanță cu Anaconda. De aia nici nu înțeleg de ce audiența lor este de milioane de români, în condițiile în care aceștia sunt câteva zeci de miliarde pe toată planeta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]