Dacă vă amintiți de arestarea, în mai-aprilie 2014, a celor opt medici de la Spitalul de Arși din București, e bine. Parchetul de pe lîngă Tribunalul București umflase atunci mai multă lume, inclusiv pacienți și personal auxiliar, fiindcă într-un spital de stat se făcea chirurgie plastică în beneficiul privaților. Medicii au fost unii arestați preventiv, alții arestați la domiciliu, iar alții plasați sub control judiciar. Pe atunci, o voce grea din sistemul medical a declarat că, dispărînd atîția doctori dintr-o specialitate grea, în caz că ia foc un autobuz în țară, e imposibil de tratat toți pacienții. După ce au fost trimiși în judecată, medicii au fost lăsați ba în libertate, ba în arest la domiciliu, ba în control judiciar.
În momentul în care a izbucnit criza de la clubul Colectiv, trei dintre medicii judecați de la Spitalul de Arși s-au oferit să vină să ajute. Nimeni nu vorbește oficial despre asta, dar se zice că ei s-ar fi adresat, pe rînd, spitalului în care lucraseră și, apoi, spitalului Bagdasar-Arseni, unde se aflau 21 de răniți. Au fost refuzați în ambele cazuri, fiind invocate condiții de legalitate. Unul dintre spitale, care avea nevoie mare de competența unor chirurgi specializați în arsuri, ar fi contactat organul judiciar pentru a cere o derogare, dar n-a obținut-o.
Astfel, Codul de procedură penală a prevalat față de legile umanității, iar medicii competenți n-au putut să-și pună știința la contribuție. Legea s-a ciocnit cu urgența, iar urgența a rămas la reanimare.







Interesanta problema, nu s-a spus nimic despre asta. Si nu poti sa nu te intrebi: ce trebuie sa primeze, un articol de lege sau o viata?
Un scriitor francez a spus: „O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata”.
militieni…