Pandemia ne-a schimbat pe toți, s-a băgat adânc în viețile noastre, ne-a modificat modul în care locuim, trăim și muncim. Doar câțiva norocoși n-au fost prea afectați. Nici bogații lumii n-au scăpat neatinși. Dacă înainte de pandemie de-abia puneau geană pe geană de grija zecilor sau sutelor de miliarde de pe burse și din conturi, acum dorm și mai puțin, gândindu-se la averi duble sau chiar triple. Ți se rupe sufletul, nu alta. Despre oamenii cu afecțiuni cronice preexistente, ce să mai vorbim? Ultimii doi ani ne-au demonstrat foarte clar că cei care, înainte de 2020, erau chinuiți de dureri în cur, suferă în ultima vreme din ce în ce mai tare de pe urma acestei maladii necruțătoare.
Să-l luăm, de exemplu, pe președintele
nostru, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis. Domnia-sa este unul dintre marii afectați, unul dintre marii incurabili ai bolii care macină sute de șefuleți la nivel mondial. Dădea semne și înainte de pandemie, în perioada 2014-2019, dar de când a câștigat al doilea mandat de cinci ani, boala s-a agravat, simptomele sunt din ce în ce mai vizibile, de te întrebi cum de se mai ține pe schiuri și dacă nu cumva la golf merge doar pentru că se poate sprijini în crosă atunci când nu-l urmărește limba insinuantă a lui Rareș Bogdan.
În luna aprilie a anului 2022,
o lună în care partea noastră de Europă a fost extrem de ocupată, iar mii de cetățeni ai României și-au dublat orele de muncă, oferindu-și timpul și energia pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, președintele Iohannis nu prea s-a spetit.
Luna aprilie a început pentru Klaus Iohannis de-abia în data de 7. Pe 1 aprilie e de rău augur să începi să muncești, că pare păcăleală. Iar dacă nu începi pe 1, de ce n-ai începe de-abia după o săptămână? Ce-s șapte zile la scara istoriei?
Așadar, pe 7 aprilie, Klaus Iohannis și-a suflecat mânecile și a decorat câteva cadre medicale cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății. La ora 16. La 16 și zece a forțat nota și a ținut și o alocuțiune. Răpus, epuizat, președintele a fost forțat să se odihnească. Până pe 12 aprilie.
Dar pe 12 aprilie și-a dat în petic: întâlnire cu delegația României laInvictusGames, cinci minute. Alocuțiune, trei minute. Primirea Comisarului european pentru Mediu, Oceane și Pescuit, Virginijus Sinkevicius. Primirea prim-ministrului Regatului Belgiei, Alexander De Croo (wow, Belgia are, în sfârșit, prim-ministru!). Convorbiri tête-à-tête, urmate, fără pauză, de convorbiri oficiale. Declarații de presă comune.
Vă așteptați ca, după așa o zi plină, președintele să lipsească o lună, nu? Ei bine, da’ de unde. A tras de el, ca un adevărat erou, iar pe 13 aprilie, chiar a doua zi, a mers cu premierul Belgiei la baza aeriană de la Kogălniceanu. Unde a mai ținut o alocuțiune. Peseară s-a întors la București, unde s-a întâlnit cu președintelui Grupului Băncii Mondiale, David R. Malpass.
Grele zile trebuie să fi fost,
dar au urmat alte șase zile de pauză.
Pe 19 aprilie, de-abia, președintele a mai ieșit de sub pilotă, pentru niște consultări telefonice cu domnul Joseph R. Biden și alți lideri de talie mondială ai lumii.
A fost și Paștele ortodox, cu zilele lui libere, e drept, așa că domnul Iohannis a mai venit la serviciu de-abia pe 29 aprilie, ca să se întâlnească la Cotroceni cu premierul bulgar, Kiril Petcov.
Și cam asta a fost luna de muncă a președintelui României: cinci zile. Dar ce zile pline, ce eforturi a depus, cât consum nervos și fizic!
Cum spuneam, pandemia ne-a afectat rău modul de lucru. Pentru unii este foarte greu, de exemplu, să lucreze de acasă. Dar pentru unul anume să lucreze de la șase case este de-a dreptul imposibil.
Un mare puturos…sau Puturosen in saseasca…mare panarama ….