Mai întîi a fost videoclipul, apoi albumul. Iar Don’t Sit Down ’Cause I’ve Moved Your Chair suna atît de Oasis, că albumul nu se putea numi altfel decît Suck It and See*. Am încercat să nu pic de la prima întîlnire, aşadar. Ceea ce nu cred că pot spune despre fanii primului lor album, care dau bine pe dancefloor şi încă beau aceeaşi bere ieftină, care înghit orice. Arctic Monkeys sînt schimbători, însă acum au dat un pas înapoi, fiindcă piesele astea, cu influenţe retro ’70, dau impresia că au fost măcinate pînă au ajuns aproape irelevante, atît ca discurs, cît şi sonor.
Revenind la fani, discursul pe care l-am observat se poate rezuma astfel: maimuţele au evoluat, Humbug (2009) n-a fost prea mişto, dar ăsta „rupe“. Dacă omitem Humbug, într-adevăr acest al treilea album este o evoluţie de la primul. Dar eu nu pot să nu-mi aduc aminte că am ascultat Humbug şi că Alex Turner pare acum că vrea să bage fete în pat mergînd la sigur, jucîndu-şi rolul de rocker clasic, frînt
* Arctic Monkeys, Suck It and See, Domino Records.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. The Horrors – Skying. Trupa care cîntă revitalizarea post-punk este un fenomen în UK, avînd o evoluţie rapidă şi o colecţie de piese surprinzătoare prin diversitatea lor. Ca să nu rămînem la stadiul de maimuţe.
2. The Ettes – Wicked Will. Producătorul acestui album este Liam Watson, responsabil pentru unele lucruri scoase de The Kills sau White Stripes. Şablonul este respectat, iar The Ettes sînt, astfel, două fete şi un băiat cool.
3. DOM – Family of Love. E vorba de cinci piese, împrăştiate pe 16 minute şi ceva secunde. De înţeles, fiindcă băieţii vin din Massachusetts, unde legea cu privire la posesiunea de marijuana este destul de laxă.
-eu încă încerc să înțeleg dacă ți-a plăcut sau nu
-cine spune că Humbug a fost slab trebuie bătut cu furtunul pompierilor; a fost vîrful curbei lui Gauss
-Turner e bo$$ pe soundtrack la Submarine, aici și-a cam băgat pla
-auzeam că se pune de un nou album TLSP?