În sfârșit, după lupte seculare al căror început se pierde undeva în negura celor 25 de ani scurși de la schimbarea de regim, în Tulcea a apărut un restaurant în care meniul este alcătuit numai din mâncăruri pe bază de pește. În plus, s-a găsit și răspunsul la întrebarea pe care o pune Edwin Keleti de câțiva ani, de când vine la Raliul Deltei: „Unde mâncăm și noi niște pește proaspăt?“: la Ivan Pescar.
Adresa: Faleza Tulcei, între clădirea Căpităniei și Cheers. Poate fi ușor recunoscut după fațada placată cu scânduri albăstrui, ușor arse pe la muchii, și după firma mare pe care scrie: „Pescaturism, Fish Bar, souvenirs & ecoturism“ (în același loc se află și un magazin de suveniruri, precum și un centru de informare pentru programele de ecoturism și pescaturism derulate de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, de aici și firma).
Mâncare: Singurele lucruri din meniu care nu conțin pește sunt salatele și brânza, berea, răcoritoarele, apa și vinul. Meniul nu este foarte stufos, pentru că nici peștele nu se prinde la fel tot timpul anului. De aceea, meniul depinde de sezoanele de pescuit și de modul în care restaurantul poate fi aprovizionat cu pește proaspăt. Există, însă, o permanență: storceagul, căci sturion proaspăt, de crescătorie, poate fi cumpărat în fiecare zi a anului, via Bulgaria. Există, desigur, și ciorbă de pește, o variantă ușor urbanizată, pentru ca pofticioșii să nu mai piardă timpul cu oasele diverselor tipuri de pește. Pe lângă storceag, vedetele primelor zile de după deschiderea restaurantului de săptămâna trecută au fost crapul pe varză, plachia de somn sau midiile. Și, desigur, pârjoalele din pește, a căror rețetă e mai bine păzită decât rețeta Coca-Cola, căci multe lanțuri celebre de fast-food bălesc pe la ușile restaurantului sperând să obțină măcar un indiciu. Plăcintele oferite ca desert sunt, și ele, delicatese pur dobrogene și sunt, de asemeni, printre excepțiile din meniu care nu conțin pește.
Băuturi: Bere puțină și vinuri atent selecționate. Dacă v-ați îndrăgostit de un vin anume, nu trebuie să vărsați, pe șest, pahar după pahar în plosca de sub masă, căci cele mai multe dintre ele se găsesc și în magazinul de suveniruri.
Prețuri: Depinde de unde vii atunci când intri în restaurant. Dacă vii din Deltă, prețurile ți se vor părea mici. Dacă ești în drum spre Deltă, la început de vacanță, nu ți se vor părea prea mari, pentru că ai cardul încă plin. Iar dacă vii din Tulcea, trebuie să-ți amintești că nu prea ai cu ce să le compari, fiind singurul restaurant axat exclusiv pe pește.
Ambianță: Probabil că arhitecții implicați în realizarea conceptului vor primi ceva premii pentru design, iar realizatorii sistemului de aerisire se vor bucura de gratitudinea eternă a clienților. Căci, deși se gătește pește în ritm alert într-o bucătărie la vedere, singurele mirosuri pe care le simți sunt cele ale parfumurilor doamnelor venite să-și satisfacă fanteziile gastronomice.
Notă: Numele restaurantului, Ivan Pescar, este numele dat în Delta Dunării unei păsări de mici dimensiuni, căreia în latino-greacă i se spune Alcedo Atthis, iar în engleză Kingfisher. Așadar, dacă mergeți să mâncați la Ivan Pescar nu înseamnă că-l veți vedea în bucătărie pe Ivan Patzaichin. Dar prin preajmă s-ar putea să-l vedeți, căci nu-i străin deloc de proiect.
ah, daca-as fi stiut ca asta se ascunde acolo, as fi intrat. Anul viitor. Poate apuc si eu sa mananc un storceag, ca dama la care am mancat (prost) in Sf Gheorghe nu prea stie ce e aia. Da’ altfel, tantosa la preturi. Sa traim noi pan’ la anu’ sa mancam storceag la Ivanu’ Amin!
Restaurantul Ivan Pescar are clasa si meniurile sant o revelatie culinara traditionala. Calitatea produselor, prezentarea, prospetimea si serviciul sant excelente.
Stilul restaurantului iese din tiparele clasice ale restaurantelor romanesti tipice si se ridica la standuri internationale. Cei care au calatorit prin lume si care au facut degustari culinare prin restaurantele traditionale mondiale inteleg si apreciaza toate eforturile care s-au facut atat pentru partea culinara cat si pentru arhitectura de interior si aparatura din bucatarie – totul de inalta tinuta profesioanala. Preturile sant de bun simt international. Pentru un turist occidental, acest restaurant devine o referinta.
Am incercat sa mancam duminica 26 august la pranz insa timp de 40 de minute nu ne-a bagat nimeni in seama. Am incercat sa abordam 3 chelnerite insa toate ne raspundeau cu „aveti rabdare”. Pana la urma dupa 20 de minute ne-am dus sa cumparam apa de la terasa de langa iar dupa alte 20 de minute am plecat.