Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Spații de cazare la mare înălțime. Hotelurile din Hurghada

Zoom Spații de cazare la mare înălțime. Hotelurile din Hurghada

Din cele peste o sută de hoteluri din Hurghada, grupul infotrip-ului nostru în Egipt a testat pentru cîte două zile/nopți doar trei dintre ele (Rixos Premium Magawish, Sunrise Holidays, Baron Palace) și a vizitat alte trei (jurnaliștii) sau vreo alte zece (agenții de turism). Suficient de multe ca să ne facem o idee despre hotelurile de cinci stele egiptene.

Primul contact cu o cazare premium a avut gust de cocktailuri reci și sunet de muzică de cameră, în recepția Rixos Premium Magawish Suites and Villas, pe numele lui complet, turnat în litere aurii pe firma de la intrare. Cel mai nou (finalizat anul trecut) și mai luxos dintre toate cele la care am stat, Rixos e un resort de căsuțe și vile destul de întins, prin care, dacă ți-e lene să te deplasezi pe jos, poți aștepta pe aleea dintre clădiri una dintre mașinuțele de golf cu mai multe locuri care te duc, din 15 în 15 minute, de la recepție la cameră și de la plajă la restaurant. Dacă tot am ajuns la masă, trebuie neapărat menționat că oferta bufetului de la mic dejun, prînz și cină e atît de extinsă și de variată că poate da în indigestie: ar trebui să ai stomacurile lui Pantagruel și Flămînzilă la un loc, ca să guști din toate cîte-ți poți servi în farfurie, de la fructe de toate felurile, inclusiv de mare, la brînză mucegăită și sushi. Nu mai pomenesc de cele vreo cinci à la carte-uri, de minibarul din cameră inclus, de Jack Daniels-urile și Hennessy-urile pe care le poți comanda fără frica notei de plată (majoritatea hotelurilor egiptene practică o variantă de all-inclusive în care băuturile alcoolice din meniu sînt doar locale, cele de import fiind contracost) sau de manejul în care poți călări sau doar hrăni cu morcovi căluții. În concluzie, un ultra all-inclusive pe opulență și barosăneală, cum se exprima un blogger, invitat și el, probabil, ca să testeze saltelele din camerele vizitate cu grupul.

După două zile de aroganță gravă (vorba aceluiași blogger), următorul check-in a fost la Sunrise Holidays, în camere cu balcon deasupra terenului de volei și a umbreluțelor de pe plajă, la cîteva zeci de metri de mare. În afara panoramei spectaculoase, un hotel care nu prea a impresionat. O fi mai tare decît orice hotel de cinci stele din Eforie, dar, prin comparație cu luxul de la Rixos, părea azil scump de pensionari germani cu mîncare de cantină. Cel puțin, după ambianța de la barul piscinei, de care o să pomenesc ceva mai la vale, și à la carte-ul mediteranean în care am avut neinspirația să mîncăm într-o seară (pentru că egipteanul era închis). Mai bine nu ceream spaghetti italiano, pastele alea cu chifteluțe pe care mi le imaginam a fi la fel de gustoase precum cele gătite în filmele cu mafioți și le-am primit ca-ntr-unul cu Stan și Bran, bucătari… Să ne înțelegem, pentru munțomanul fără fițe și mofturi din mine, care mănîncă biscuiți și conserve și doarme în refugii de creastă, Sunrise Holidays este mult mai mult decît mi-aș putea dori vreodată, dar nu știu ce părere ar avea cineva care și plătește pentru un sejur aici. Or fi doar întîmplări regretabile sau coincidențe nefericite, nu știu, n-am stat prea mult în hotel ca să-mi schimb impresia, în afara nopților de după zilele de excursie la Luxor și Cairo, dormite în stil lemn de esență tare. Imaginile care mi-au rămas, încă, pe retină sînt cele de la barul de lîngă piscină, unde-am băut o bere cu vedere directă la seniorii nemți supraponderali, care executau în apă, la comanda instructorilor de fitness, aproximativ sincron, dansul broaștelor, cu o grație de rinocer.

Pentru ultimele zile ale infotrip-ului egiptean, ne-am mutat în Sahl Hasheesh, zona sudică a Hurghadei, la Baron Palace, un resort construit în deșert, pe malul mării, și ne-am amintit de Rixos. O oază departe de orice alte clădiri (vecinii cei mai apropiați sînt la kilometri buni), un orășel de vacanță în care ai tot ce-ți trebuie și mai mult decît atît, de la spa cu cascadă interioară pe perete și priveliște cu iahturi, de pe ponton, la pool, restaurant, bar & lounge lîngă plajă și cîntec de pian, live, seara.

În încheierea seriei de articole egiptene, cîteva chestii inedite aflate de la ghizii agenției de turism locale care ne-au însoțit permanent (alături de tipul tăcut, în civil, înarmat, responsabil de securitatea noastră):

*Pe străzi, vezi tuk-tuk-uri importate din India și, pe cîmp, tractoare făcute la Brașov. Prin plantațiile de trestie de zahăr din valea Nilului, ca și pe alte terenuri agricole, lucrează încă multe tractoare românești, foarte apreciate, comparativ cu cele rusești sau bieloruse. Absolut nici o aluzie la actualitate: toate au fost importate pe vremea comunismului. Desigur, al nostru, nu al lor.

*Egiptul are vreo 105 milioane de locuitori (80% musulmani, 20% creștini copți), majoritatea covîrșitoare femei, de patru ori mai multe decît bărbații. Demografie potrivită perfect cu legea musulmană, care permite bărbatului căsătoria cu pînă la patru soții. Atenție, însă, la informația următoare…

*Frumusețea miresei este calculată în numărul de cămile pe care mirele este dator să le dăruiască familiei sale. O cămilă costă echivalentul în lire egiptene a aproximativ 1.500 de euro. Deci, dacă ești un tînăr egiptean care vrea să se însoare și stă prost cu banii, în locul unei frumuseți locale de patru-cinci cămile, va trebui să te mulțumești cu o domnișoară care seamănă cu o cămilă.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint