Să presupunem că, din greșeală, ai ales să petreci cîteva zile de concediu la Slănic Moldova. Dacă nu ești genul care vrea să moară de plictiseală plimbîndu-se ca pensionarii prin parcul stațiunii sau dormind ca ursul, în fața televizorului, există o ieșire din situația asta: bagă-ți picioarele în bocanci și, după ce i-ai mulțumit, printre dinți, recepționerului amabil, care te-a tapat de niște bancnote la primire, ia calea haiducilor, în masivul Șandru-Nemira. Peste noapte, te poți caza la refugiul de pe Șandru, o baracă din tablă, ruda turistică a celor de pe șantiere.
Adresa: Pe vîrful Șandru Mare, cam la jumătatea crestei principale. Altitudine 1.640 m.
Căi de acces: Din Slănic Moldova pînă în creastă (marcaj bandă albastră, 4-4,5 ore), apoi spre est, pînă pe vîrf (marcaj cruce roșie, aproximativ 10-15 minute).
Dotări: Priciuri pentru 4-5 persoane, sobă (din păcate, nefuncțională), caiet de refugiu cu impresiile foștilor locatari.
Prețuri: Una-două beri și/sau ceva pălincă – în cazul în care e ocupat și insiști să ți se facă și ție loc.
Ambianță: Ușa și obloanele metalice se închid (încă) bine. Pe vreme bună, cu cer senin, de lîngă refugiu ai vedere la munții mai mult (Vrancei, Ciucului, Moghioruș) sau mai puțin (Hășmaș, Ceahlău, Făgăraș) învecinați. Prin zonă trec, din cînd în cînd, indivizi cu ATV-uri și arme de vînătoare: dacă nu te cheamă Iepurescu, Capră sau Mistrețovici, stai calm, ești safe.
Apropo… când mergem pe Șandru? Peste două săptămâni e bine?? 🙂