Prima noapte în Valencia am dormit-o în Room00, un hostel de nota 8,6 pe booking din Ciutat Vella, centrul vechi al orașului, undeva…
Locul: …într-o fundătură a rețelei de străduțe adiacente pieței Primăriei, relativ aproape de turnurile medievale Torres de Serranos. Mai exact, în camera 1, chiar cea de lîngă calculatoarele recepției din capătul holului început după ușa de la intrare. Și mai exact, pe patul numărul 4 din cele nouă disponibile.
Dotările: În dulapul metalic încuiat cu cheie, asociat locului ascuns de draperie de la parterul bunk bed-ului și aflat la zece centimetri de el, mă așteptau perna, cearșaful, pilota, plus prosoapele, cel mic, de față, și cel mare, de duș, incluse în preț, un produs/serviciu pe care foarte puține hostel-uri îl oferă gratuit. Dormitorul înghesuit și fără alt mobilier dispune însă de luxul suprem, baia în cameră, pregătită și pentru persoane cu dizabilități: o toaletă mai mare decît toate spațiile dintre paturi, cu șampon și săpun lichid încă prezente în dispensere.
Prețurile: 12,50 euro a costat patul ăsta spaniol pe care l-am deranjat doar vreo opt ore, pînă dimineață – un preț corect pentru o cazare decentă într-un oraș turistic european.
Oamenii: Din păcate, la superofertă, în tarif era inclusă și prezența unui român de neam prost, pe care l-am găsit deja în cameră, tolănit cu picioarele pe pereți în patul 9, și cu care am preferat să nu interacționez. Cu telefonul mereu în mînă, concetățeanul ăsta certat cu regulile de conviețuire socială și bunele maniere cînta tare, cu căștile pe urechi, de parc-ar fi fost singur, la el acasă, și vorbea foarte buruienos cu interlocutorii („Coa*e, te-ai dus pe p*lă!“ și alte delicatese verbale asemănătoare), convins, probabil, că nu-l înțelege nimeni. Din nefericitele experiențe anterioare, contactul cu un astfel de om n-are decît consecințe negative, așa că m-am făcut că nu-l aud și mi-am păstrat cuvintele pentru un alt partener de conversație. Locatarul patului 7, Sam din Cambridge, cu care am dialogat vreo cîteva minute, după ce-a reintrat în posesia cheii de la locker, pierdută de el și recuperată de mine, cînd mi-a mulțumit că l-am scutit de amenda de 10 euro cu care îl amenința recepționerul. Sam se întreba dacă să accepte sau nu invitația unui amic de a veni în vizită în România. I-am recomandat călduros să se urce în avion și să se întîlnească cît mai repede cu palinca, micii și berile noastre ieftine, păstrînd doar pentru mine speranța că nu va da (prea mult și prea des) peste exemplare din specia nesimțită cazată în patul 9.
Ambianța: Toată activitatea socială din Room00 se întîmplă în mica bucătărie de la parter, lîngă ușița cuptorului cu microunde, sau în patiseria-cafenea cu care se continuă pînă în geamurile mari ale fațadei, pe la ale cărei mese, la momentul vizitei mele, lumea mesteca și/sau sorbea gînditoare, cu nasul într-un ecran, în fața vreunui telefon sau laptop. Atmosfera de sală de lectură descuraja orice gen de comunicare, alta decît cea online. Deviza-slogan The hottest in town, scrisă cu litere din tub de neon pe firmă, la intrare, o fi valabilă, dar numai la propriu, în miezul verii.
