Sper ca prima coafeză a țării să găsească mereu soluțiile optime

Carmen (intrând veselă pe ușă):Ține vine de la coafor, ține, ține?

Klaus: …Ăăă… eu?

Carmen: Poftim? Cum să vii tu de la coafor, Klaus? Iar nu ești atent și îmi dai răspunsuri mecanice?

Klaus: Iartă-mă, pituliceo, am crezut că ăla e răspunsul corect.

Carmen: Pentru că nu te concentrezi, de-aia. Ia belește puțin primii ochi ai țării la părul meu și spune-mi ce vezi.

Klaus: Aș vrea să subliniez că mă preocupă părul tău și că îl urmăresc cu atenție și îngrijorare. Există o mare așteptare în ceea ce privește coafura lui și sper ca prima coafeză a țării să găsească mereu soluțiile optime în ceea ce privește felul în care arată Prima Doamnă. Dacă vrei, uite, scriu și pe Facebook: Aș… vrea… să su…bli…ni…ez… că… mă… pre…o…cu…

Carmen: STOP, STOP, STOP! Șterge imediat ce-ai scris…

Klaus: Am șters.

Carmen: Dar, fiindcă tot a venit vorba de Facebook, zi-mi o chestie: am văzut pe pagina ta niște poze cu niște copii cercetași, care au vizitat Cotroceniul. De ce nu sunt și eu în ele?

Klaus: Păi… fiindcă nu erai aici.

Carmen: Așa… și? Când nu sunt aici, tu faci poze ca și cum nu aș exista? Ce-or să creadă românii care se uită la tine pe wall? Că nu ne mai înțelegem?

Klaus: Guguștiuca inimii mele…

Carmen: Klaus, dacă vrei să ne despărțim, spune-mi, nu e nevoie să mi-o sugerezi pozându-te singur cu primii copilași veniți de pe stradă. Nu e nevoie să mă umilești în fața întregului popor.

Klaus: CUM SĂ VREAU SĂ NE DESPĂRȚIM, ȘNIȚELAȘUL MEU???? NU EXISTĂ NIMIC MAI IMPORTANT DECÂT TINE ÎN VIAȚA MEA.

Carmen: Am priceput, hooo, nu e nevoie să țipi!

Klaus: Sunt puțin stresat în ultima vreme, Carmenuș, trebuie să mă înțelegi. Partidul meu e varză, a ajuns de râsul curcilor…

Carmen: De ce spui asta? Mie nu mi se pare deloc varză.

Klaus: Păi, n-ai văzut de câte ori au schimbat candidatul la Primărie?

Carmen: Fii, dragă, serios! Tu știi de câte ori schimb eu candidata la ținuta cu care va ieși în lume Prima Doamnă, înainte să mă opresc la una? Uneori și de zece ori!

Klaus: Da, dar una e un candidat la Primărie, alta e o rochie.

Carmen: Iar mă jignești. Eu cred că tu nu realizezi, dragă Klaus, cât de important e să fiu impecabilă.

Klaus: …

Carmen: Imaginează-ți că mergem… nu știu… în orice țară din lume. Și că Primei Doamne de acolo îi cășună pe rochia mea, i se pare nepotrivită. I se pune pur și simplu pata pe ea și pe mine. Știi ce ar urma? Simplu: aia i-ar spune lu’ bărbat-su că am supărat-o și ăla ar declara război României. Ce te uiți așa la mine? Vrei să zici că tu nu ai declara război oricui, dacă m-ar enerva pe mine o vacă de Primă Doamnă?