Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Speriați, 27 de ani, de niște proști (II)

Zoom Speriați, 27 de ani, de niște proști (II)

Mandatul de director al SRI

al lui Virgil Măgureanu ia sfârșit, așadar, în aprilie 1997. Nu pentru că Emil Constantinescu ar fi dorit, neapărat, acest lucru, ci pentru că o cereau “talibanii” din CDR. Drept e că partidele istorice au și suferit destul de mult sub SRI-ul lui Măgureanu, de la interceptările ilegale ale telefoanelor, devoalate de către căpitanul SRI Bucur, la infiltrarea partidelor și permanenta lor măcinare. Ideea PNL de a-l propune pe Regele Mihai drept candidat la președinție în 1992, idee care a dus partidul în afara Parlamentului, a fost sugerată la vremea aceea de un proaspăt analist și consultant politic, persoană fină, de altfel, cu epoleții pe măsură.

Emil Constantinescu, personal, ar fi vrut să-i dea un semn de gratitudine domnului Măgureanu, care a întors armele în mod oportun înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1996. În pauza din timpul dezbaterii televizate finale de la TVR, Ion Iliescu a trecut pe lângă foile lăsate înadins pe masă de către Emil Constantinescu, foi de pe care acesta tocmai citise o serie de informații mai puțin cunoscute despre situația imobiliară a președintelui în funcție la acea dată. Dezvăluirile în sine erau subțiri, dar Ion Iliescu nu asta a observat, ci amprenta unică a mașinii de scris ministeriale la care erau redactate și informările pe care le primea domnia-sa zilnic de la SRI. A fost mai mult o lovitură psihologică, ce l-a dezechilibrat pe Ion Iliescu înainte de partea a doua a dezbaterii, determinându-l să greșească des, să-și piardă concentrarea și să-i cedeze lui Constantinescu finalul, cu acea inimitabilă ultimă întrebare: “Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”. Cum spuneam, nici o dezvăluire senzațională, dar certitudinea că Măgureanu a trădat l-a înmuiat serios pe Ion Iliescu.

 

Măgureanu a plecat, așadar,

lăsând loc democrației, libertății, siguranței naționale de inspirație occidentală. Șef al SRI a devenit, din 26 mai 1997, Costin Georgescu, iar șef la SIE, în locul lui Ioan Talpeș, a fost numit Cătălin Harnagea.

Măgureanu a beneficiat, totuși, de gratitudinea discretă a președintelui, numele său nefiind târât în nici unul dintre scandalurile declanșate de parchete în timpul primei lupte anticorupție, cea lansată de Emil Constantinescu. Loc ar fi fost, căci devalizarea Bancorex a funcționat pe axa Măgureanu-Temeșan-frații Păunescu.

Adjunctul lui Costin Georgescu a fost numit Mircea Gheordunescu, domnia-sa fiind, de fapt, persoana luminoasă din SRI-ul CDR, în timp ce Costin Georgescu a intrat destul de rapid în plasa generalilor din subordine, jucând un rol nefast în demascarea foștilor securiști.

 

Costin Georgescu, din motive

neclare, sau doar influențat de generalii săi, care i-au susurat la ureche melodia interesului național, s-a opus categoric legii lui Ticu Dumitrescu, încercând să împiedice prin orice mijloace transferul arhivelor Securității de la SRI la CNSAS. De altfel, legea inițiată de Ticu Dumitrescu a fost constant sabotată de colegii săi din CDR, ideea demascării foștilor colaboratori ai Securității și a ofițerilor care acționaseră în cadrul poliției politice și continuau să activeze în SRI dându-le fiori infiltraților din partidele istorice. Și nu erau puțini.

Costin Gerogescu a fost un șef civil și neputincios al SRI, frizând adeseori incompetența. În umbra sa, generalii, conduși în luptă de inegalabilul Ion Theodor “Gioni” Popescu, au pus bazele unor sau au dezvoltat imperii financiare, au trimis acoperiți în mai toată societate civilă, au netezit calea pentru marile furtișaguri naționaliste care urmau să vină. Sub Costin Georgescu, ofițeri activi și rezerviști ai SRI și ai Securității, protejați informativ de colegii lor, l-au ajutat pe Sorin Ovidiu Vântu să ridice și să întărească Gelsor, să demareze FNI și FNA. Recunoștință eternă.

 

Dacă Georgescu a avut solemnitatea

sa tragică, Harnagea s-a crezut un adevărat James Bond combinat cu M. Rămâne sursă de amuzament, printre cei care cunosc istoria, momentul în care șeful SIE s-a strecurat cu mașina în coloana oficială a premierului Radu Vasile. Recunoscând sau nu numărul de înmatriculare, escorta SPP l-a tras violent pe dreapta pe Harnagea, dându-l jos din mașină, trântindu-l pe capotă și percheziționându-l la sânge, pentru că intrase neautorizat și neanunțat în dispozitiv. Degeaba și-a fluturat șeful SIE legitimația, căci a scăpat de cerberii SPP de-abia după o chelfăneală zdravănă, un soi de reglare de conturi între servicii, lăsată cu prime neoficiale.

Partea mai puțin amuzantă a activității lui Harnagea a fost aceea că și el a început să creadă în susurele generalilor despre interesul național. Ascultându-i poveștile, Emil Constantinescu a rupt legăturile cu Petre Mihai Băcanu, acuzându-l, nu în public, de trădare, pentru că România liberă își permisese să devoaleze o rețea de dubioși români dintr-o țară europeană prietenă și parteneră. Constantinescu a fost convins de Harnagea că, de fapt, PMB a deconspirat o rețea de agenți activi și extrem de eficienți. Realitatea e că respectivii erau mai întâi agenți ai propriilor interese comerciale, abia apoi spioni ai României. În nici una dintre ipostaze nu erau apreciați de către autoritățile țării respective, care nu agreau nici infractorii economici, nici spionii trimiși pe teritoriul său de o țară parteneră.

 

În fine, știm

cum s-a încheiat cariera politică a lui Emil Constantinescu: la televizor, în direct, la o oră de mare audiență, cu mărturisirea că a fost învins de servicii/sistem. Servicii în fruntea cărora se aflau oameni numiți de el, la fel de ușor de dus de nas ca și el.

La Gioni Popescu vom reveni săptămâna viitoare, când, cronologic, revine și el în prim-plan.

3 comentarii

  1. #1

    Subțirel, Andriuşa, subțirel…

  2. #3

    Astept cu nerabdare viitoarele articole pe subiect. O scurta istorie a SRI-ului ar merita scrisa, sau – de ce nu? – comprimata intr-un documentar, in masura in care se mai gasesc imagini.
    Din pacate revelioanele zilnice din Piata Victoriei au suspendat (poate chiar anulat) toate discutiile despre serviciile secrete romane, discutii care devenisera din ce in ce mai interesante.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]