Am mai scris depre meştereala cu săpături de pe strada mea şi despre cei vreo zece metri neatinşi, lăsaţi de izbelişte, la fel ca stivele de materiale, care devin, cu fiecare noapte care trece, tot mai mici.
Deja a început să circule zvonul „Meşterii se întorc de-abia la toamnă!“, aşadar pe unii vecini i-a pălit grija pentru nisipul şi pietrişul municipalităţii. Unul, în curtea căruia grămezile se ridicau pe cît scădeau cele abandonate de meseriaşi, mi-a şi spus: „Dacă nu le băgam la mine, le fura!“. „Alţii, adică?“, am întrebat, iar omul nu s-a prins. Sper ca pînă se întorc meşterii, în toamnă, să avem măcar încă o piscină pe stradă, nu doar bălţi!
