În 2008, Bucureștiul a intrat în Cartea Recordurilor cu cel mai lung cârnat
afumat din lume: 392 de metri. Oprescu era primar de numai câteva luni și ne semnala subtil că ceva nu-i în regulă cu el. Era strigătul de ajutor al unui chirurg bășcălios, aparent normal. Un oficial al Cărții Recordurilor a omologat performanța și i-a înmânat primarului un certificat, în cadrul unei ceremonii din care mai lipseau doar femeia cu barbă, urșii pe bicicletă și un acrobat care să sară la trapez.
Recordurile, așa cum sunt ele înregistrate în celebra carte – care deține, la rândul ei, un record – sunt o pervertire a ideii de performanță umană. În primul rând, pentru că nimic nu te împiedică să bați un record trecut în carte. Doar bunul-simț te face să nu mobilizezi inutil resurse financiare pentru a depăși o performanță care nu înseamnă nimic. Nu e ca și cum stadiul actual al tehnologiei te-ar împiedica să faci un cârnat afumat mai lung de 392 de metri. La cât de oficială a fost înregistrarea performanței din 2008, ai zice că, și în aceste momente, niște cercetători de la acceleratorul de particule din Geneva încearcă să umple un maț de porc mai lung de 392 de metri, dar forțe neștiute ale universului resping amestecul delicios de carne tocată, slănină, condimente și usturoi. Pur și simplu, cârnatul lui Oprescu e tot ce s-a putut realiza.
La fel se întâmplă și cu cea mai mare salată.
Nu e nimic care să te împiedice să faci una mai mare decât aia care deține recordul. Sau o ciocolată mai întinsă, sau un tort mai înalt. Singura limită e plictiseala. De fapt, Cartea Recordurilor e un registru amplu al persoanelor care-și pierd greu interesul pentru întreprinderi inutile.
La fel cum vechii greci ne-au lăsat Jocurile Olimpice, e posibil să lăsăm și noi recordurile astea unei civilizații neserioase care o să vină după noi și care o să fie interesată de performanța umană doar în aspectele ei frivole și ușor ridicole. Civilizația aia o să ofere omenirii cea mai mare scamă din buric.
Cumva, recordurile sunt opusul performanțelor din sport. Ideea e nu să faci cea mai mare salată din lume ca să o înregistrezi, ci să o obții în cadrul unei practici în care salata aia are sens. Trebuie să faci salata nu pentru că vrei să intri în Cartea Recordurilor, ci pentru că s-a nimerit să furnizezi mâncare la o nuntă unde vin mulți vegetarieni.
Recent, a fost omologat recordul pentru cel mai lung meci de fotbal.
A ținut 73 de ore și s-au marcat 948 de goluri. Mai relevant ar fi fost să intre în Cartea Recordurilor un meci care avea o miză reală. Un meci care s-a terminat la egalitate după 90 de minute de joc, la fel după două reprize de prelungiri, și în care loviturile de la 11 metri au ținut atât de mult încât chestia aia chiar trebuia trecută undeva, pentru a rămâne în memoria posterității.
Să bați un record e ca și cum ți-ai inventa un sport pe care doar tu îl știi și la care ești campion mondial. Tot ce lipsește e o structură organizațională care să te ia în serios și care să-ți recunoască titlul și, eventual, o presă care să vorbească, la rubrica fapt divers, despre sportul tău obscur.
Porcul ala a fost cumparat de Oprescu de la un ucrainean cu patru fetze, sapte .oaie jumate si fara lupa care locuieste in frumoasa rezervatie naturala Pripiat.
De acord, dar eşti şi tare indispus:)
Bai ce tari sunteti, chiar asa e. Unii fac experimente stiintifice uluitoare si raman vesnic necunoscuti si altii ajung sa fie popularizati pentru tampeniile si stupizeniile lor.