Spune-mi cu cine ești ca să-ți spun dacă trăiești

În spitalele românești a început, de ceva vreme, nepotismul morții. Coronavirusul omoară tot mai des, iar Remdesivir, medicamentul care îi ajută pe muribunzi să scape cu viață, nu ajunge la pacienții în nevoie. Spitalele de primă linie, cele care tratează cazurile grave, nu prea administrează Remdesivir, fiindcă nu prea au. Mulți pacienți supraviețuiesc sau mor fără să primească tratamentul antiviral, fiindcă stocul e insuficient.Doctorii acuză lipsa medicamentelor și îi tratează pe pacienți cu ce găsesc, cu ce a mai rămas, cu aspirină, cu hidroxiclorochină, cu Antidol din Republica Moldova, pentru care nu există aviz european. Doar înălbitorul de rufe și detergenții de vase pe care-i ridica Trump în slăvi nu au fost administrați, în rest s-a folosit cam tot ce s-a găsit în dulap.Asta în condițiile în care Comisia Europeană a asigurat României, începînd cu luna august, o cotă de 25.157 de flacoane de Remdesivir, acoperitoare pentru toate cazurile dificile de la ATI. Spitalul „Matei Balș“ a primit 30 de milioane de euro pentru a face achiziția și a distribui apoi medicamentul în spitalele unde e necesar.Cu toate astea, Remdesivirul nu ajunge acolo unde poate salva vieți. În multe situații, pacienții aflați în stare gravă au așteptat medicamentul pînă li s-au lungit urechile – unii –, iar alții pînă li s-a scurtat viața. În schimb, anumiți pacienți cu simptome mai ușoare, dar cu pile, au primit, preventiv, doza asiguratoare.

Administrarea selectivă se manifestă și la capitolul plasmă. Tratamentul cu plasmă recoltată de la persoane care au trecut prin COVID-19, nu e de nasul muritorilor de rînd, care-și pun speranța doar în vitamina D și paracetamol. Dacă nu faci parte din protipendada politică sau mondenă, dacă nu ai combinații cu sistemul, dacă nu ai pile la minister, nu cunoști directori de spitale sau dacă nu sună telefonul pentru tine, o să te uiți lung după bărbatul lui Esca și după Robert Negoiță care ies pe picioare din ATI, în timp ce tu aștepți, la orizontală, un viitor cît se poate de neclar. Sigur, există și consolarea că Nicușor Dan vrea să întrerupă recompensele pentru donatorii de plasmă, așa că, pentru săraci, perspectiva morții are acum ceva din capra vecinului.

Sănătatea a ajuns un joc murdar de putere, iar corupția din sistem a ajuns să distrugă chiar democrația morții. Inegalitatea din societate se transmite și pe patul de spital. Și se transmite mai repede și mai periculos decît COVID-ul. Un vaccin care să vindece așa ceva cere douăzeci de ani de educație sau zece de pușcărie.