Cu ochii înlăcrimați de Colebil, cu sufletul împăcat cu Triferment și cu ficatul resuscitat cu moare de varză, vreau să înalț aici un sincer elogiu celui care a făcut posibile atîtea coabitări în organism și care, nu o dată, a fost comparat cu parlamentarii noștri: PORCUL. Mă grăbesc să adaug: comparat absolut pe nedrept. Căci, sine ira et studio, îmi îngădui să întreb: care parlamentar consumă atît de puțin precum acest nobil patruped? Nici unul. Are PORCUL mașină la scară? N-are. Merge PORCUL în delegații peste mări și țări, chipurile în schimb de experiență? Nu merge, nici măcar la porcii vietnamezi. Are PORCUL vreo secretară, vreo damă de cabinet, ceva, o purcelușă ori o scroafă de-a dreptul, cum au parlamentarii? N-are. Stă PORCUL la hotel? Stă în coteț. Își alocă PORCUL, prin lege, grăunțe și lături suplimentare? Nici vorbă.
Un PORC prinde în viață cel mult o jumătate de mandat, adică vreo doi ani. Pe cînd sînt parlamentari care au prins și trei mandate și nu ne-au folosit la nimic. Din PORC, precum se știe, se valorifică absolut tot, de la șorici, coadă, urechi, slănină, oase, carne, ficat, inimă,rinichi, mațe și pînă la încălțările de pe copite pe care, frăgezite de foc, le înfulecă Griveiul din curtea gospodarului. Dar ia încercați dvs., dragi cititori, cu un mic efort de imaginație, să pîrjoliți pe-o parte și pe alta, cu paie, un parlamentar; deși despre unii se spune că au șoricul gros: ați observa că de pe urma lui nu v-ați alege decît cu un dosar penal pentru umor din culpă deosebit de grav. Așa că „La mulți ani, porcilor!“.
(va urma)
