Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Stabilitatea energetică nu-i pentru toată lumea

Zoom Stabilitatea energetică nu-i pentru toată lumea

În România se vorbește de aproape un deceniu despre independența energetică pe care ar putea să ne-o furnizeze rezervele de gaze naturale din platoul continental al Mării Negre. Adică gazele acelea pentru care Guvernul Tăriceanu a dat licențele de explorare și exploatare pe mai nimic unei firme de apartament poștal din Canada, Sterling Resources pe numele său. Sterling a fost cumpărată de către fondul de investiții Carlyle, între timp, însă, vânzând parte dintre licențe către OMV, Exxon, Lukoil, Petromar Resources, Petro Ventures Europe, Romgaz. Sterling Resources a devenit apoi BSOG (Black Sea Oil & Gas) și operează, împreună cu alți parteneri, trei perimetre din Marea Neagră. BSOG este compania care a și demarat, de mai multă vreme, lucrările de forare, precum și construcția unei conducte prin care gazul va ajunge din Marea Neagră pe continent. Primele gaze extrase de către BSOG din Marea Neagră vor fi livrate începând cu vara acestui an.

Rezervele de gaze naturale din

zona economică românească a Mării Negre sunt estimate la aproximativ 200 de miliarde de metri cubi. Este, însă, foarte posibil ca acestea să fie mai mari.

Consumul de gaze al României pentru anul 2022 este estimat la 11,62 miliarde de metri cubi, dintre care 8,46 miliarde ar proveni din producția proprie, iar 3,16 miliarde de metri cubi ar proveni din import.
Așadar, în acest moment, România produce deja aproximativ opt miliarde de metri cubi de gaze naturale. Principalii producători sunt Romgaz și Petrom, cu sonde amplasate în toată țara, Petrom având și câteva sonde care funcționează de multă vreme în Marea Neagră.

Dacă am folosi doar rezervele din Marea Neagră, fără să mai extragem nimic din alte surse, la consumul actual am avea gazele asigurate pentru o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, fără să mai fie nevoie să și importăm. Dacă luăm în calcul și celelalte rezerve pe care le avem, probabil că am putea sta liniștiți minimum treizeci de ani fără să mai importăm nici un metru cub de gaz.

Teoretic, în conformitate

cu prevederile Constituției României, resursele naturale al țării sunt proprietatea statului român. Acesta oferă licențe de exploatare unor companii de stat sau private, primind în schimb o redevență. În rest, companiile care exploatează resursele naturale ale României le vând pe acestea la prețul pieței. Acest lucru este valabil în România de la începutul anului 2021, când s-a liberalizat total piața de energie. Până în acel moment, Guvernul plafona prețul gazelor naturale – de exemplu, impunând vinderea acestora pe piața internă la un preț cât mai apropiat de costul de producție.

Statul nu pierde nimic în această combinație, ci câștigă mai mult chiar, dacă prețul gazelor livrate populației și altor consumatori crește, încasând mai mulți bani din redevențe, mai mulți bani din TVA și din celelalte impozite pe care le percepe.

În acest moment,

deși România produce aproape 75% din gazul pe care îl consumă, prețul gazului este aliniat cu cel de la bursele europene și americane.

Din cauza prețului din ce în ce mai mare al gazelor naturale pe piețele externe, în ofertele furnizorilor de pe piața românească, gazul se vinde, la finalul lunii martie, în medie, cu 850 de lei/MWh. Asta înseamnă aproximativ 8.959 de lei/1.000 de metri cubi, în condițiile în care prețul gazului natural este, la hub-urile de referință pentru România, în jurul a 1.000 de euro/1.000 de metri cubi, în acest moment.

La finalul anului 2022 vom putea vedea, în bilanțurile contabile ale celor doi mari producători, OMV Petrom și Romgaz, cât de mult le-a crescut profitul. Și trebuie să le fi crescut considerabil.

Căci la jumătatea anului trecut, când cotațiile internaționale ale gazului erau pe la 300 de euro/1.000 de metri cubi, prețul de vânzare pe piața liberă era de 90 de lei/MWh, adică 948 de lei/1.000 de metri cubi.

În doar jumătate de an, prețul gazelor vândute către consumatorii interni a crescut de nouă ori, deși prețul gazului pe piețele externe a crescut doar de trei ori, iar costul de producție al gazului românesc nu a crescut decât cu aproximativ 30%.

Cu rezerve de gaz

pentru cel puțin treizeci de ani fără a fi nevoită să importe, România a ajuns, azi, la prețuri prohibitive ale gazului, cu o creștere în șase-opt luni de 900%, ceea ce afectează întreaga economie și închide fabrici vitale pentru agricultură.

În acest moment, costul de producție al gazului românesc este undeva sub 60-70 de lei/MWh, dar se vinde cu 850 de lei/MWh. O să fie un an îmbelșugat pentru producătorii și furnizorii de gaz din România, care le vând românilor propriul lor gaz cu profituri de 1.000-1.200%. Slava piața liberă!




1 comentariu

  1. #1

    independența energetică … Da! Acum ca s-au liberalizat preturile si-n zona asta sensibila cine-i atat de redus mintal ca sa nu se prinda ca-i o gogorita deja rasuflata? Sigur c-am ajuns s-avem peste 70% analfabeti functional printre noi da’ si astia au inteles ca nemaiavand nimic al nostru totul a ajuns pe bani. DIn ce in ce mai multi. Doar n-o sa avem preturi mai mici de la OMV, Exxon, Lukoil, Petromar Resources, Petro Ventures Europe, Romgaz daca-o sa devenim ,,independenti energetic”? Tragic e ca alea 200 de miliarde de metri cubi chiar daca-s ale noastre va trebui sa dam bani din ce in ce mai grei ca sa avem acces la el. Ca doar nu platim doar ,,manopera si transportul” iar gazul ne va ajunge gratis?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale