Scandalul momentului, nu numai în bula sportului, ci în întreg spațiul media, se învîrte în jurul cozii: stadioanele construite din bani publici aflate în proprietatea și/sau administrarea diferitelor ministere sau federații sportive pot sau nu găzdui meciurile lui X sau Y? Întrebarea asta inflamează spiritele și are diverse răspunsuri, indiferent dacă e pusă la conferința de presă a ministrului Apărării sau la bere, în cîrciuma de la colțul blocului.
Ministrul Sportului zice că stadioanele noi ar trebui să treacă la primării. Ar trebui, dar nu e îndeajuns.
Statul este cel mai prost administrator – butadă cunoscută, care, în România, a devenit deja axiomă. E suficient să examinăm bilanțul contabil al activităților de la Arena Națională, manageriate de Primăria Capitalei, ca să constatăm că, în cei zece ani de la darea în folosință, cel mai mare stadion al țării a constituit, permanent, o gaură neagră pentru buzunarele bucureștenilor: zeci de milioane de euro au fost cheltuite în neștire pentru operare și întreținere, cu mare dispreț față de banul public, fără număr, ca la maneliști. Nici măcar un matematician de performanță ca Nicușor n-a reușit să obțină rezultate pozitive din ecuația asta. Eficientizarea cheltuielilor, amortizarea investiției, maximizarea utilității publice? Ce-s astea? Niște vorbe fără sens, care nu interesează pe nimeni. Ca să nu mai deschidem discuția despre cît a costat construirea stadionului (aproximativ 250 de milioane de euro, de trei ori mai mult decît cel similar de la Frankfurt, conform unor estimări vehiculate de media)… Și că nu are decît lifturi din parcarea subterană, funcționînd fără autorizație de la Pompieri. Și că se inundă la o ploaie torențială, ca un coteț de găini sătesc. Și că acoperișul și cubul de monitoare se blochează, exact cînd ai mai mare nevoie de ele. Și că s-a schimbat gazonul, mai des decît și-ar înlocui Elon Musk peluza din fața casei. Și că DNA ar avea mult de muncă, bineînțeles, dacă s-ar autosesiza… Nu, domnilor, acum vorbim doar despre cine taie bilete la intrare și cui.
Stadionul construit din fonduri publice, ca orice altă investiție din banii cetățenilor, este proprietate a statului. Cum am stabilit deja că statul e un prost manager, să-l ajutăm prin crearea unui parteneriat public-privat, în care proprietarul, numit generic UAT (Unitate Administrativ-Teritorială), să vină cu baza materială, iar compania cu acționariat privat cu expertiza în domeniu pentru exploatare. Nu trebuie decît să aruncăm un ochi la ce se întîmplă în lumea civilizată cu stadioanele publice și prin codul administrativ românesc după un singur cuvînt: CONCESIONARE. Tu, reprezentant al statului – că ești Primărie, CJ sau minister –, scoți la licitație dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică; operatorul privat care cîștigă îl administrează, pentru o perioadă de pînă la 49 de ani. În loc să înregistreze pierderi de zeci de milioane, statul încasează, anual, o redevență de minimum 10%; privatul va alerga, în speța de față, să umple stadionul cu public la cît mai multe evenimente, ca să nu iasă pe minus. Și toată lumea va fi fericită. Lacrimi pe obraz vor avea doar șobolanii bugetari de prin diversele posturi de decizie, care rămîn fără șpăgile diverselor lucrări de mentenanță mai mult sau mai puțin necesare, făcute atît cît s-a putut, ca să mai lucrăm și la anu’, pentru alți bani.
Revenind, biletul de intrare va fi tăiat de o companie privată care va optimiza activitatea și va plăti taxe, impozite și redevențe, indiferent dacă în Ghencea joacă FCSB sau cîntă Metallica featuring Tzancă Uraganu. Adăugînd la aceste încasări și banii care se pierd acum pe întreținerea stadioanelor, se pot construi școli și spitale, se pot repara străzi și rețele de canalizare. E atît de simplu.
„Adăugînd la aceste încasări și banii care se pierd acum pe întreținerea stadioanelor, se pot construi școli și spitale, se pot repara străzi și rețele de canalizare. E atît de simplu”
Nu, nu e atat de simplu, in realitate banii obtinuti din concesionare vor fi furati, si inca si altii pe deasupra, la fel cum se fura bani grupa mare acum. Atata timp cat ordonatorii de credite sunt niste talhari la drumul mare, pana cand astia si gasca lor nu se satura (adica niciodata, caci furatul e in ADN-ul lor) orice schema de optimizare a cheltuielilor e egala cu zero.
Ma rog. Situația propusa se petrece în cazul stadionului Dinamo și s-a petrecut cu Ghencea pe vremea când FCSB era a Păunestilor. Nu ineficienta, ci jaf la drumul mare.