Stan și Bran, spioni la Moscova. Varianta feminină

În 1977, la ambasada americană de la Moscova, două neveste de atașați diplomatic primesc tragica veste că bărbații lor au murit într-un regretabil accident de avion și că trebuie să se întoarcă acasă, fiecare însoțită de sicriul aferent. Intrigate de secretomania autorităților, care nu vor să le dezvăluie circumstanțele morții, văduvele insistă să se întoarcă în URSS și să le ia locul, în speranța că vor afla mai multe despre suspecta și misterioasa lor dispariție.

CIA acceptă și proaspetele recrute sînt infiltrate înapoi în ambasadă, membre ale unei operațiuni undercover în care își riscă viața ca să afle ce s-a întîmplat cu soții lor. Cele două noi secretare, una înfiptă, băgăreață, cealaltă mai retrasă și emotivă, intră în contact cu o sursă locală, nume de cod C.K. Solar (sau, cum își spune el, Redford – fiindcă ar fi fanul lui Robert Redford, cică, nu visătorul viitor proprietar al unui Ford roșu), tînărul electronist care le divulgă supersecretele tehnologice ale unui stat în plin declin economic. Schemele de fabricație ale celebrelor casetofoane exportate în țările lagărului socialist, probabil.

Deși încă în curs de calificare la locul de muncă, văduvele vesele fac de capul lor tot felul de năzdrăvănii și intră în diverse combinații și aventuri cu agentul KGB care i-a luat urma lui Redford, fără ca șefii lor să le retragă din activitate sau ca tovarășii din serviciile secrete să se sesizeze.

Ponies e o poveste americană cu zîne care se cred James Bond la Moscova. Una nu știe deloc rusește (pentru că, desigur, toți cetățenii sovietici vorbesc în engleză cu străinii), cealaltă se încurcă în minciuni, încercînd să seducă un ofițer KGB violent și periculos, ambele primesc misiuni secrete – de ridicat mesaje lăsate de informatori în baia turcească, printre bărbați în pielea goală, de exemplu –, iar ofițerii de informații ruși sînt atît de proști și de îmbibați în vodcă încît nu se prind că domnițele astea americane se joacă de-a spioanele prin curtea lor.

Poate că producătorii și-au dorit un fel de The Americans pe invers, dar n-a ieșit decît o parodie involuntară, jucată mediocru spre prost, după un scenariu creat de niște habarniști care-au învățat istoria propagandistic, ca s-o rescrie completînd spațiile goale cu nonsensuri, faze ilogice și elemente de atmosferă fake – după o simplă verificare a indivizilor și a faptelor, nici nu-i nevoie de urmărire operativă, ca întreg eșafodajul de ipoteze ridicole să se prăbușească. De fapt, serialul a plecat din start cu stîngul, premisa fiind complet greșită: nu poți trimite două civile fără nici un fel de pregătire de specialitate în prima linie a Războiului Rece, decît dacă vrei să faci o comedie. În realitate, KGB-ul le-ar fi înghițit pe-amîndouă din prima zi, la micul dejun, pe nemestecate. Și-ar mai fi cerut încă două, la pachet, pentru pauza de masă de la Lubianka.

Ponies, 2026-, parodie de thriller cu spioane amatoare în URSS, creat de Susanna Fogel și David Iserson, opt episoade de 47-53 de minute, difuzat de Peacock, disponibil pe SkyShowtime.