Carmen: Auzi, Klausulete, tu ce crezi că i-ar plăcea mai mult lu’ Dumnezeu? Rochița asta mică și simplă, în care mi se zăresc puțin chiloții, când pun picior peste picior, sau asta mai lungă și mai pompoasă?
Klaus: Cred că aia mică. Da’ nu ar trebui să fie de lemn? Am auzit că lui Dumnezeu îi place lemnul și spațiile mici.
Carmen: Cum să fie de lemn, ai înnebunit? Crezi că sunt Lady Gaga? Sau… ia stai un pic! STOP! Ce-ar fi să fiu Lady Gaga a României? Mmm… e o idee la care e musai să reflectăm. Ia convoacă-ți mâine dimineață consilierii, să ne consilieze, să discutăm, să luăm o hotărâre clară.
Klaus: Ce hotărâre?
Carmen: Iar nu te concentrezi. Să hotărâm dacă e strategic pentru politica externă a țării ca Prima Doamnă, adică eu, să devină un fel de Lady Gaga a României.
Klaus: Doamna Gaga este tot o soție de președinte?
Carmen: Vai de capul tău, Gogoșel, nu știu cum te-au votat ăștia așa, incult. E o cântăreață celebră și foarte extravagantă.
Klaus (notează în agendă): De decorat doamna Gaga.
Carmen (îi smulge agenda): Termină. N-ai cum s-o decorezi, că nu e româncă. Apropo, vezi că ai scris niște prostii mai mari ca tine pe Facebook, tocmai m-am uitat. I-auzi aici: „Urmăresc cu atenție și îngrijorare moartea domnului Mircea Albulescu. Este potrivit să îi fim alături, în această grea încercare prin care trece”. Adică cum să îi fim alături, Klaus? Să dăm colțul și noi???
Klaus: Mi-a fost lene să scriu ceva nou…
Carmen: Și ai combinat iar chestii de prin alte status-uri. Ți-am mai spus de un milion de ori: Facebook-ul este foarte important. Îți bați joc de Facebook, îți bați joc de tot. Dar eu vorbesc, eu aud…
Klaus: Iartă-mă, Pituliceo!
Carmen: Nu te iert deloc. Să faci bine să fii un președinte bun, ca să mai câștigi încă un mandat. Dacă nu mă faci Primă Doamnă și a doua oară, divorțez, să știi!
Klaus: Te rog eu mult de tot, Carmenuș, să nu divorțezi. Sunt cel mai cuminte președinte. Ține este Prima Doamnă a țării, ține, ține?
Carmen: Lasă vrăjeala. Mai bine hai să mai facem ceva pentru țara asta, că nu-mi place deloc direcția în care se-ndreaptă. Oamenii sunt săraci, spitalele sunt praf, învățământul la fel, iar agenda ta pe următoarele două săptămâni e cam subțirică.
Klaus: Unde vrei să te mai plimbe Pinguinul tău iubit? Doar zi ce-ți dorește inimioara și se face.
Carmen: Nu știu, hai să închidem ochii și să punem degetul, așa, la întâmplare, pe harta globului. Unde se nimerește, acolo mergem.
Klaus: Hai.
Carmen: Doi, trei, și…
Klaus: …Siria.
Carmen: Hai să mai facem o dată.
10 vizualizări
