Supa-eroi

Rodney fuge să prindă autobuzul într-o stație din Londra și, cîteva secunde mai tîrziu, se trezește la marginea Edinburgh-ului. Tayo „Tazer“, liderul unei mici găști de cartier, intră într-o confruntare cu o bandă rivală și, la un moment dat, dispare din peisaj, rămînînd totuși în continuare acolo. Frustrat că încă n-a primit ultima plată de la job-ul de unde-a fost recent concediat, Andre lovește cu pumnul bancomatul care-i afișează soldul de -3,63 de lire și aparatul crăpat în două începe să arunce cu bancnote ca un manelist în culmea extazului. Sabrina se apără de un tip insistent în exteriorul unui club de noapte, propulsîndu-l, de la cîțiva metri, direct într-un zid și, cîteva zile, într-un pat de Urgențe. Michael face dragoste cu prietena sa pe care tocmai a cerut-o de nevastă și se trezește brusc în viitor, uitîndu-se la piatra ei funerară pe care scrie că va fi moartă peste trei luni.

Ce-i cu seria asta de evenimente ciudate și care-i legătura dintre cei cinci indivizi? Păi, toți sînt tineri de culoare din Londra, cu sau fără loc de muncă stabil (curier, asistentă medicală, dealer de iarbă), care-au dobîndit dintr-odată niște superputeri foarte interesante: cînd ochii li se îngălbenesc, se pot deplasa cu viteza luminii, se teleportează, devin invizibili, opresc timpul în loc, își vindecă rănile superrapid și alte asemenea abilități speciale de Superman ajuns de pe planeta sa îndepărtată aici, pe Pămînt. Cauza apariției lor ar fi, cică, o mutație a germenului unei maladii rare, iar toți acești superbolnavi abia învață să le stăpînească, pentru a putea forma o echipă competitivă împotriva Glugilor Negre, niște alți supereroi răi trecuți de partea unei organizații secrete care vrea să-i controleze.

Judecînd după scenariul superinfantil – pardon, să păstrăm formula, supainfantil –, Supacell pare genul de poveste care poate fi citită prin compunerile cu supereroi ale puștilor de gimnaziu cu imaginația excitată de exagerata răsfoire a unor benzi desenate: faze arhicunoscute, acțiune predictibilă, plină de coincidențe și decizii stupide ale personajelor, care nici măcar nu merită menționate. Cînd realizezi că ai o superputere, banii nu mai reprezintă o problemă, nu mai ești sclavul nimănui. Superpăcălicii ăștia continuă însă să meargă la muncă, să-și plîngă de milă că n-au de aia sau de ailaltă, să trăiască viața unui om obișnuit.

Supacell este produsul minții unui rapper britanic de culoare, care, cel mai probabil, în scurtele pauze ale activităților sale dubioase în lumea interlopă, a trecut prin școală, stînd pe telefon, în ultima bancă, și acum, după ce și-a cîștigat notorietatea printre colegii de generație, scuipînd cuvinte într-un microfon, se dă mare creator, producător și regizor de serial. Ce-a ieșit dintre urechile lui mai mult sau mai puțin muzicale e o compilație de clișee cu supereroi, străvezie, nesărată și fără gust, ca o supă de spital falimentar.

Supacell, 2024-, acțiune SF penibilă cu supereroi naivi, creat de Andrew Onwubolu „Rapman“, șase episoade de 46-59 de minute, difuzat de Netflix.