E superb ce se întâmplă cu Traian Băsescu: e o putrezire publică. Parcă însuși zeul Democrației l-a lăsat să se descompună în piața publică, dând astfel poporului posibilitatea să vadă tot ce se ascundea în interiorul creaturii.
Traian Băsescu, câștigătorul Primăriei Capitalei, conducătorul pedelist, marele câștigător al prezidențialelor, stăpânul referendumurilor, duhnește în mijlocul politicii.
Bineînțeles că nu mai interesează pe nimeni. Și nu prea mai e nimeni care să arate rușinea celor fără de rușine.
Toții lingăii feroce de odinioară se uită în altă parte, prinși cu alte urgențe salivare ale istoriei, limbiștii de partid sunt limbiști în alte partide, curvele și țucălarii de cea mai joasă speță fie s-au lăsat de meserie, fie își târăsc milioanele făcute sub Băsescu departe de ochii lumii. Oamenii de la curtea matolului fac bani cu alții, iar el putrezește spectaculos, cu artificii urât mirositoare, odată cu fiecare vorbă pe care o spune, odată cu fiecare decizie pe care o ia. Băsescu e rușinea noastră recentă pe care ne facem că nu o vedem. Pentru că nu putem suporta, ca țară, că am fost – și poate mai suntem – atât de nimic.
Matolul candidează acum la Capitală și zice că va lua cam 30%. Sondajele îl arată cu 5%, dar asta, trebuie să fim sinceri, nu l-a incomodat niciodată prea mult. Mă rog, nu l-a deranjat matematica votului de câteva ori, ar fi culmea să se încurce în niște sondaje.
Omul transmite semnale delirante: „PMP va rămâne loial alianţei cu PNL, chiar dacă au determinat intrarea mea în această cursă, pur şi simplu ne-au umilit“. Vorbe peste vorbe, umplute de sensul unui creier care se joacă de prea multă vreme de-a vaporașul pe mările alcoolului.
2.498 de vizualizări
