Articole ce conțin cuvântul cheie: Mircea Mihăieș

Iată-ne și la sfîrșitul acestei incursiuni în circumvoluțiile dlui Mircea Mihăieș. Ai tot dreptul, dacă urăști din rărunchi, să împroști cu venin. Face bine la lingurică, și la bătrînețe. Da, dar cum să faci ca veninul să pară miere, astfel încît nimeni, niciodată, pe o rază de cîțiva metri, să nu pună la îndoială zisele tale? Simplu. Te oploșești la umbra unui stejar sau a unui monument și, înnobilat de o așa vecinătate, poți să-i arăți pe ceilalți cu degetul […]

Poate că e timpul să dau gloriosul nume al celui care, vorba lui Traian T. Coșovei, „a întristat hîrtia” României literare: Mircea Mihăieș. Nimeni, niciodată, nu îmi va putea explica dubla personalitate a acestui ins. Celebrul articol de care vorbesc de mai bine de o lună e un exemplu edificator de schizoidie a personalității. Dl Hyde trăiește în dl Mihăieș și face pui. Nu puteam să lipsesc, tocmai eu, din corul acuzaților. Cum aș putea lipsi? Iată partea care mă […]

Circulă de cîteva zile pe FB fragmente dintr-un text publicat de Mircea Mihăieș în România literară (nr. 49, a.c.): „Am citit în ultimele zile (pe Internet, pentru că volumele nu circulă deloc) sute de poezii ale unor autori din generația tînără – oameni între, să zicem, douăzeci și cinci și patruzeci de ani. M-am axat pe numele de oarecare notorietate, conștient, totodată, că există și inși pentru care poezia e altceva decît urlet, expresie a frustrării și obscenitate. Senzația, pe […]

În războiul total declanșat între sînii literaturii române, o să rîdeți, stau, impasibili și placizi, cîți să spun să nu greșesc? – 2.500? 2.600? 2.700? 3.000 de scriitori? Milioane, neghiobule! strigă d. Anghelache. Nimeni nu știe, că nu i-a numărat. Stați să reiau fraza: în războiul total, pe pămînt, în apă și în aer, declanșat între sînii literaturii române, era musai să apară și caracuda. Prima caracudă, distinsul domn Alex. Ștefănescu, cel care m-a mustrat cu gingășie că n-am făcut […]

De multe ori, viața e complexă (vezi citatul de mai jos) și prezintă umflătuturi. Sînt oameni care nu vor să vorbesc cu tine, îi ștergi cu g(l)luma din memorie, da’ să vezi drăcie, numai ce dă în clocot mămăliga ideilor, iar pandalia sare iada publicistică. Binevoitorii îți amărăsc ziua informîndu-te ce vrăji a mai făcut aroganța lor. Căci, după ce i-ai lăsat în plata Domnului, războiul continuă, deși nu ai nici o revendicare belicoasă. Am scris despre complacerea voluptuoasă în […]