Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ţara celor o mie de fleacuri

Zoom Ţara celor o mie de fleacuri

Biciclista lui Schindler
Îmi plac bicicliştii. Îmi place că sînt nişte spirite libere care au reuşit să se rupă de confortul maşinii şi, în loc să-şi teleporteze burţile de colo-colo, pedalează ca să scape de ele. Săptămîna trecută, un spirit din ăsta liber a oprit în dreptul meu la stop, pentru că nu avea suficient loc pe carosabil ca să treaca între bordură şi maşina mea. Plin de cele mai nobile sentimente, mi-a tras un şut în uşă, mi-a flegmat verde pe geam şi a urlat suav: „Ce, bă, ţi-a luat mă-ta şosea?“, după care a dispărut pedalînd ca un fluturaş, în timp ce eu aşteptam la stop. După cum spuneam, îmi plac bicicliştii. Dacă era un mîrlan mi-ar fi dat şi oglinda peste cap. (R.C.C.)

Geacă Spintecătorul
În fiecare octombrie, oraşul meu e în sărbătoare, cu pelerinaj la moaşte, terase cu must, vin, grătare şi dîrle, cu artificii şi tîrg de pielărie. Cerşetorul care vine regulat prin cartier, după haine vechi şi ce mai apucă, m-a întrebat de cîteva ori, în ultima lună, dacă nu merg la tîrgul de pielărie, dacă nu vreau să-mi cumpăr haină nouă de piele de la tîrg. Mi s-a părut ciudat, dar nu i-am dat atenţie pînă vineri, cînd, trecînd pe stradă, m-a întrebat încă o dată dacă nu merg la tîrg, să-mi iau geacă nouă. „Da’ ce-ai, mă, ce te interesează?“ „Păi, dacă vă luaţi geacă, ca să mi-o daţi mie pe aia veche, neagră, a matale!“ (Cip)

Scoica amintirilor
Am fost săptămîna trecută la supermarket să fac aprovizionarea. Trebuia să cumpăr hîrtie igienică şi apă minerală. Am luat, în schimb, ciocolată şi bere. La plecare am trecut şi pe la raionul de congelate, ca să nu mi se zică acasă că n-am luat nimic sănătos. Era promoţie la fructe de mare: calamari, scoici şi alte drăcii de pe fundul mării. Uşor panicată, o familie de gospodari stătea de vreo zece minute cu o pungă de scoici în mînă şi cugeta temătoare. „Hai să cumpărăm şi noi, Cornelia! Măcar o dată! Ce ni se poate întîmpla?“ „Eşti nebun, ­Georgele, cum să mîncăm scoici? Dacă murim?“ N-au murit, pentru că au pus scoicile la loc. Dar pot să jur că o parte din Georgel a murit atunci pe loc. Am văzut asta în ochii lui trişti, poftind la scoici. (R.C.C.)

Blestemul ficatului, blestemul iubirii
Cînd cazarma de lîngă mine era plină, şi crîşma de pe strada mea era plină. Cînd n-au mai fost militari în termen, alţi clienţi n-au mai venit, nefiind vad; doar cei din cartier. Lefuri şi pensii s-au transformat, acolo, în ficaţi măriţi, iar soţii şi mame au blestemat crîşma în sinea lor sau în public. A dat faliment şi s-a închis. Cel care a închiriat spaţiul a băgat şi mîncare şi a rezistat o lună. Următorii trei au picat la fel de repede, iar ultimul a ţinut o săptămînă. Şi cel cu atelierul de producţie s-a dus, neştiind legenda despre blestemele de mame şi soţii aruncate asupra locului! Poate că ar merge un local black-goth, „Doom“ sau „La Necuratu’“, dar chiar şi aşa trebuie preoţi să sfinţească, la deschidere! (Cip)

Polihoţia e cu noi
Lavoisier avea dreptate: nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, totul se transformă. Ultima dovadă e un amic care a descoperit sîmbătă dimineaţa că stocul de ţigări din chioşcul proprietate personală se metamorfozase într-o gaură de toată frumuseţea. Şi asta cu o noapte înainte să-i fie instalat sistemul de alarmă, ca să nu creadă cumva că dă banii de pomană. Din fericire, poliţiştii au ştiut să-i refacă moralul: „Cît ziceai că ai pierdut? – Marfă de 100 de milioane vechi. – Da? Atunci ia o amendă de 50 de milioane, că n-aveai alarmă, conform legii“. (D.D.)

Fie ca lumina sărbătorilor municipale…
Săptămîna trecută s-ar fi umblat greu prin centru, la mine în oraş, chiar şi fără sutele de mii de pelerini, că a fost plin de mustării, vinării, grătare etc. Mai mult nu ştiu, că n-am ieşit din casă; au ieşit nişte amici, să încerce vinăriile, dar n-au izbutit să răzbată şi s-au oprit pe traseu. În prima zi s-au întors tîrziu; dimineaţa au fost din nou (pentru dres, aş zice eu); s-au întors şi mai tîrziu, flenduri. Cu ocazia asta am înţeles cît de mult înşeală aparenţele: tipa care părea cea mai blajină dintre toate soţiile şi prietenele lor a fost şi singura dintre ele care s-a enervat groaznic şi a refuzat să creadă ce-au zis băieţii – anume că au vrut să meargă la coadă la moaşte, dar s-au oprit la un concert în aer liber! (Cip)

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint