Jurnalul lui Sorin Blejnar
22 septembrie – Băieţii de la Vama Nădlac sînt nişte scumpi. Azi, de exemplu, pe lîngă că m-au surprins cu micul dejun în pat – ciolan cum îmi place mie – şi m-au răsfăţat cu masaj la picioare, mi-au umplut şi camera cu lalele. M-am simţit ca o Regină.
23 septembrie – M-au sunat de la Giurgiu să le spun cum se cheamă bacteria care atacă bulbi, că întreabă olandezii disperaţi. Încă mai oscilez între „Macacpevoiolandezidecacat“ şi „Sorin“. Al doilea mi se pare mai greu de reţinut.
25 septembrie – Au mai venit 11 tir-uri cu flori din Olanda. Chiar nu ştiu ce să mai fac cu ele. Nevastă-mea are deja trei, la fel şi soacră-mea. Amîndouă ţipă să mai sechestrez şi nişte tir-uri cu ciocolată belgiană, dacă tot sînt într-o fază romantică
26 septembrie – E clar, trebuie să mutăm mormanul de ceasuri elveţiene confiscate, mai în spate, şi să împingem teancurile de bani uitaţi de turişti prin paşapoarte, mai în faţă. Dracu’ ştie ce mai e pe acolo prin spate. De cînd am confiscat microbuzul ăla cu octogenari nemţi, acum cinci ani, pute cam nasol.
27 septembrie – Săracii olandezii ăştia, ce ghinion şi pe capul lor ca bacteria asta nenorocită să le atace tocmai lalelele din vama noastră. Mă simt prost. Am să le trimit un buchet de flori şi o felicitare, ca să-i mai înveselesc. E deplasat, oare, dacă o semneze „Bacteria“?
Jurnalul reginei Beatrix a Olandei
22 septembrie – Am crezut că rezolv problema tir-urilor oprite la graniţă dacă dau câteva telefoane, dar de unde? Sun eu la Guvernul României, le zic că sunt regina Olandei şi cer să vorbesc cu omologul meu. Pe cine credeţi că mi-l dau? Pe un amărât de la Administraţia Fiscală, care îmi spune că nu-i bine să vorbim la telefon despre vămi, deoarece s-ar putea să fim înregistraţi. Păi, bă, prăpăditule, unde vrei să vorbim, în caleaşca mea regală?
23 septembrie – Aş vrea să le explic personal românilor de ce nu sunt pregătiţi pentru Schengen, dar consilierul meu pe probleme de politică externă mi-a interzis recent orice fel de întrevedere cu străinii. Eu nu ştiu decât olandeza şi se pare că-i scuip atunci când vorbesc cu ei, lucru care îi deranjează enorm. E adevărat, mulţi străini au spus, de-a lungul timpului, că s-au simţit umiliţi în timpul discuţiilor cu mine, dar eu, ca o naivă ce sunt, am pus mereu aceste relatări pe seama personalităţii mele auguste.
24 septembrie – După ce ne-a oprit la graniţă tir-urile cu bulbi de lalele, preşedintele român a insultat monarhia. A zis că oamenii nu vor un conducător pe viaţă, ci unul pe care să-l schimbe atunci când au chef. Monarhia i se pare un regim prost. Doamne, ce l-o fi apucat? Oare în mine vrea să lovească, de fapt? Poate că ar trebui să nu mai fumez atâta maraciucă. Devin paranoică şi nu-mi place.
