Mereu, când un ministru vine cu o chestie nouă, propunerea lui e dusă în zona anecdoticului. Nimic nu e mai ridicol și mai greu de acceptat decât ceva ce nu se făcea până atunci. Probabil că, atunci când au fost abolite pedepsele cu tortura în piața publică, toată lumea s-a grăbit să arate cât de caraghios e să nu mai tragi oameni pe roată și să nu-i mai tai în două cu fierăstrăul. Ca orice lucru nou, omenia era ceva de care ne puteam lipsi.
Discuțiile recente despre impozitarea bacșișului s-au purtat în același registru. Nu a fost greu de găsit o situație-limită, în care e imposibil să fiscalizezi ceva. Concluzia la care au ajuns aproape toți e că e greu, absurd și că trebuie să renunțăm repede la ideea asta, însă abia după ce terminăm de făcut toate glumele despre băiatul care livrează pizza. Văzând reacțiile, pare că suntem o țară de ospătari și patroni de cârciumi, oameni pe care impozitarea bacșișurilor i-ar ruina.
Mai sunt însă și persoane principiale, pentru care bacșișul e o chestie privată, în care statul nu trebuie să se amestece. Ce primește chelnerul ține de relația dintre doi particulari și n-are nici o tentă comercială. E ca și cum i-ai impozita unui copil banii de buzunar. Argumentul, amintit de mulți în ultima perioadă, are un aer ușor sofistic: de ce nu pot să-i dau chelnerului cinci lei, dacă vreau să fac asta? Partea proastă e că raționamentul nu se oprește aici, el poate să fie extins la nesfârșit. Mă pot întreba, la fel de bine, de ce să nu-i dau vânzătoarei de la non-stop un leu pentru o pâine, fără ca statul să pretindă eliberarea de bon fiscal. Aduse în zona privată, din care unii spun că ar face parte și bacșișul, toate tranzacțiile comerciale par impozitate abuziv, de un stat polițienesc, care te oprește pe stradă să te buzunărească.
De fapt, bacșișul nefiscalizat e o formă de evaziune atât de evidentă că-i de neînțeles cum de mai rezistă toate acele glume despre băiatul cu pizza. Cumva, e ciudat că nu apar miștouri elaborate și despre cât de ridicol e să plătești impozite, despre cât de absurd e să fii cu taxele la zi, despre cât de nepractic e să pedepsești furtul, tâlhăria, crima. De unde știi cine e autorul? Dacă-l pedepsești pe unul nevinovat?
