Te urăsc atît de mult încît m-aș culca cu tine pînă la moarte

În New York-ul zilelor noastre, agenți FBI și detectivi de la NYPD îi iau urma criminalei în serie care le injectează doze letale de fentanyl unor bărbați cu mulți (b)ani, seduși și abandonați fără suflare în patul de acasă. Suspecta e o tînără care poartă în public mască antimicrobiană, lăsînd pe înregistrarea camerelor de supraveghere doar o siluetă cu păr roșu și alură de femeie fatală. De ce i-ar omorî, în loc să le golească cardurile la mall, ca orice piți întreținută de sugar daddy?

Catherine a fost forțată de un traficant de carne vie să se prostitueze încă de la începutul adolescenței și a supraviețuit cumva serii violente în care o colegă de escortă și-a pierdut viața. 14 ani mai tîrziu, pentru că vinovații de moartea prietenei ei au rămas nepedepsiți, o Catherine deranjată psihic, eratică în decizii, dar calculată în mișcări, îi vînează pe rînd pe domnii generoși amatori de distracții interzise cu minorele de atunci, livrîndu-le supradoza de plăcere a justiției personale, oarbă și surdă la circumstanțele atenuante cu care acuzații săi ar încerca să se disculpe. Cameleonică în comportament, mințind cum respiră, doamna cu seringă în loc de balanță și coasă are nenumărate nume, profesii și domicilii fictive, de la chelneriță de catering la evenimente private, cazată în adăpost temporar pentru femei abuzate, la actriță de videochat, soră medicală sau pasăre de noapte care-și face cuib în locuința viitoarei victime.

Asta e individa fugărită de Alice, inteligenta fostă polițistă, actualmente agentă FBI foarte determinată să stopeze execuțiile condamnaților ei. Marcată de o pubertate la fel de complicată ca și ținta sa – cu care are niște chestii în comun, fiind bîntuită de cam aceiași demoni –, vulnerabilă încă, după relația toxică cu un coleg agresiv la beție, terminată prost, cu ea în spital și el reținut de la o promovare pe care și-o dorește cu disperare, Alice îi înțelege motivațiile și le folosește ca s-o prindă.

Aproape toate personajele din Furious au o problemă cu controlul furiei: fiecare se descurcă cum poate cu PTSD-ul, cu durerea și traumele trecutului, cu afecțiunile nervoase tratate printr-o terapie a răzbunării. „Cînd prada devine prădător” ar putea fi subtitlul acestui True Detective amestecat cu faze naive de Angry Birds – ucigașa face prea multe greșeli (de la o crimă la alta schimbă doar aliasuri și peruci; neglijentă în acțiuni, lasă în urmă o mulțime de dovezi și de martori ai faptelor sale), parcă intenționat, ca și cum și-ar dori să fie prinsă, într-o provocare tupeistă aruncată polițiștilor incapabili s-o aresteze. Dacă vendetta sa nu e oprită la timp, ar putea să le dea idei justițiare tuturor victimelor din scandalurile de tip Epstein. Uups, prea tîrziu.

Furious, 2026-?, thriller psihologic în stil șoricioaica & pisica, creat de Elizabeth Meriwether, inspirat de scenariul filmului Black Widow, scris de Ronald Bass, opt episoade de 50-55 de minute, difuzat de Hulu, disponibil pe Disney+.