În lupta pentru șefia PSD au intrat, în sfîrșit, și procurorii. După o oarecare absență de pe scena politică, DNA își reia atribuțiile. Cum campania electorală e deja începută, partidele politice – în special cele din Opoziție – încep să redescopere adevăratul adversar: dosarele.
Visul uneia dintre grupările PSD de a-l arunca în luptă pe surîzătorul Orlando Teodorovici s-a subțiat. Cînd lucrurile începuseră să se înfierbînte, cînd apăruseră guri care cereau capul lui Ciolacu, un echipaj de poliție politică a ieșit din boscheți și i-a făcut semn lui Teodorovici să tragă pe dreapta. A fost chemat la DNA, pus să asculte niște benzi, după care a fost eliberat și învățat să spună o poveste cusută cu ață albă: cică s-a dus el, de curiozitate, să asculte niște înregistrări mai vechi, așa cum mergea pe vremuri la discotecă să-i mai audă pe Eruption și Boney M.
Orlando era avut în vedere de cîțiva baroni grei pentru a-l contracandida pe Ciolacu la congres. Notorietatea lui indiscutabilă, aerul de gigolo și cunoștințele de economie peste nivelul obișnuit din PSD îl recomandau. Vocea și talentul făceau din el un șef de partid de la care se aștepta mai multă acțiune, fiindcă apatia și ezitările lui Ciolacu s-au dovedit pînă acum cele mai bune soluții de stagnare.
Numai că, după ce a ieșit de la DNA, înarmat cu un zîmbet care se voia natural și cu o poveste de adormit copiii, Teodorovici a înțeles că bătălia pentru șefia partidului s-a încheiat și că bătălia pentru libertate abia începe.
I s-au arătat cîteva lucruri, e clar. Orlando a văzut sau a auzit genul de probe editabile, din categoria celor cu care se poate deschide un dosar și apoi se poate ruina o carieră politică. După ce a înțeles că aerul de siguranță de sine a fost jucat prost la ieșire, Orlando s-a filmat pe Facebook, purtînd ochelari, zîmbind verde și anunțînd că, la o adică, are și el pe cine da în gît.
Acum, Eugen Orlando Teodorovici nu e nici pe departe Tony Blair, ca să facă din PSD un partid de stînga modern și util României. Dar existau speranțe că, în lipsa unuia mai bun, Teodorovici ar putea urni măgăoaia din cimentul pe care Ciolacu i l-a turnat peste picioare. În acest moment, speranțele nu mai există. Teodorovici a fost cumințit ca la carte, chemat să-l vadă lumea, ziua în amiaza mare, la DNA și să vadă și el, ba chiar și alți pretendenți la schimbarea lui Ciolacu, că șefii PSD necorespunzători își încheie cariera cu veioza în ochi.
Teodorovici, pe altă parte, părea să aibă cartea de vizită necesară, căci el însuși a povestit cum a primit o diplomă de la Academia SRI, înainte s-o descopere presa. Dar poate că deja o singură diplomă de la băieți nu mai acoperă destul misiunea unui șef de partid.
După cum se vede, lupta pentru șefia PSD nu se mai dă de mult în interiorul partidului și nici în folosul lui, ci în exteriorul partidului și în folosul adversarilor lui.
Imi zice un amic ca pare c-au facut publica ,,chemarea” tocmai pentru a arata prostimii la cine-i lesa. Sigur ca pe ,,indragitul” petrecaret il pot struni sa danseze cum i se canta si aratandu-i ,,in particular” ce au adunat despre el, nefiind nevoie de tot circul mediatic pentru a fi convins, dar s-a apelat la partea zgomotoasa tocmai pt. a se printe si tot analfabetul functional cine face jocurile la varf in ,,partidele” care conteaza. Daca o sa fie nevoie, in viitor, o sa-l faca si presedinte de partid. Depinde de cine da mai bine intr-o anumita perioada. Cand au vrut sa faca si mai praf ,,marele partid” au pus-o pe veorica.
Astfel, lupta pentru ,,condus” in partide nu se mai da deja de ceva vreme, gasindu-se pentru toate oamenii potriviti rolurilor care trebuie interpretate pentru mimarea ,,democratiei”.