Pe stradă vine un arab umflat la brâu, deși e slab: pârlit de soare, plin de praf și învelit într-un cearșaf, privește amenințător și ține un declanșator. Dacă vedeți un așa domn, sigur fugiți, dar există teroriști de care nu puteți fugi, care terorizează nestingheriți printre noi. Ei sunt:
Teroristul puturos. Adună gunoiul în cămară sau pe balcon, fiindcă îi e lene să coboare cu el la tomberon.* Din apartamentul său miroase a mortăciune, deși trăiește. Din pricina lui se umple blocul de gândaci. Tot din cauza lui, că n-a plătit, se taie apa. Etc.
Teroristul cu bormașină. Când nu dă găuri în pereți, să monteze etajere noi, dă cu ciocanul în pereți, să le scoată pe cele vechi. Pesemne că doarme și mănâncă tot pe etajere, altfel nu se explică, fiindcă sigur n-are cărți. În unele nopți lasă bormașina și bate covoarele la bară.
Teroristul cu animale de curte. Ține în curtea de doi pe doi zece căței mici, cu glas subțire, care latră non-stop și terorizează tot cartierul. Nici noaptea nu-i bagă înăuntru, să nu-i roadă papucii. Uneori crește și cocoșei pitici, din cei zgomotoși. El e surd și are vată în urechi.
Teroristul cu animale de bloc. De obicei, babă care adună maidanezi râioși în garsoniera de 19 metri pătrați. Când nu ies să spurce locul de joacă al copiilor fac în casă, pe canapea și pe covor, că doamna tot nu simte duhoarea, fiind nesimțită. Vecinii din bloc o simt.
Teroristul maneloman. Cu cât ce are el sună mai groaznic, cu atât dă mai tare. Nu veți auzi niciodată, de nicăieri, la maximum, Bach ori jazz, doar manele. Și niciodată nu veți vedea un așa terorist ascultând discret, la căști. I s-ar lipi de urechi de la gelul din păr.
Teroristul de local. Se bagă în discuții la mesele altora, să contrazică, fiind aprig suveranist, până când toți își lasă consumațiile și pleacă. Ascultă pe telefon dârle, mai tare decât muzica din bar. Barmanul nu-l dă afară, fiindcă bea mult, se îmbată și lasă bacșiș mare.
Teroristul taximetrist. Te bate la cap tot drumul cu teorii conspiraționiste și politică, fiind și el suveranist, sau trăsnește a transpirație, deși are o mie de brăduți parfumați la oglindă. Sau ambele. Sau vorbește non-stop și tare la telefon cu diverși cumetri.
Teroristul rural. Poate fi săteanul care se îmbată, pune mâna pe topor și pornește pe ulițe de capul lui, căutând subiecte de discuții în contradictoriu. Poate fi și primarul, același de 40 de ani, pe care toți îl salută cu respect și îi spun „Săru’ mâna, nașule!“.
Teroristul de casă. Pasionat de înțelepciunea populară, adică de proverbele „Bătaia e ruptă din Rai“, „Cine iartă nuiaua strică copilul“, „Femeia nebătută, ca moara neferecată“. Dacă te uiți mai urât la el, tace și fuge.
Teroriștii de mâine. Acum sunt mici, dar învață deja să devină ca unii dintre cei de mai sus. Sau ca toți laolaltă. Că așa văd ei la mămica și tăticu’. Plus la mamaie și tataie, când merg la țară. Viitor de aur țara noastră are!
- Am văzut mai mulți oameni ieșind din blocul unui prieten cu fulare pe față, ca arabii; după aia am aflat că un vecin și-a aruncat varza murată împuțită în lift.
Rebuturile umane ale epocilor gheorghe gheorghiu dej si nicolae ceausescu.