Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

The Social Dilemma, un documentar care ne spune ce ne place să auzim

Zoom The Social Dilemma, un documentar care ne spune ce ne place să auzim

Viața omului a devenit un calvar după ce-a descoperit agricultura. Ca vânător și culegător, se hrănea mai bine, muncea mai puțin și trăia în comunități relativ egalitare. După ce un isteț a venit cu ideea că poți să obții mai multă hrană dacă pui tu în pământ anumite semințe, toate avantajele comuniunii cu natura au dispărut ca prietenii atunci când ai de mutat niște mobilă. În locul lor a rămas o existență plină de suferință și nedreptăți, pentru că agricultura a fost poate prima invenție care a nenorocit lumea pentru câteva mii de ani. Dintr-odată, omul a trebuit să muncească infinit mai mult pentru a mânca mai prost decât înainte. Pentru că, da, se obținea mai multă hrană de pe urma cultivării plantelor și a domesticirii animalelor, dar toată hrana aia a susținut o creștere exponențială a populației, nu o creștere a nivelului de trai pentru un număr constant de oameni.

În plus, odată cu posibilitatea de a stoca hrana și de a acumula terenuri și animale, au apărut inegalitățile sociale, care i-au transformat pe unii în regi și pe alții în sclavi. Lucrătorii câmpului munceau nu doar pentru ei, ci și pentru a susține o castă de războinici, una de preoți și-o pătură subțire de aristocrați, care, în lipsă de alte preocupări, organizau războaie sângeroase cu alți oameni la fel de norocoși ca ei. Războaie în care, evident, luptau tot proștii.

Agricultura a fost prima invenție care a început ca o promisiune pentru a se dovedi ulterior că e cel mai mare blestem. Și partea cea mai urâtă era alta: nu exista cale de întoarcere. Nu puteai să revii la viața de vânător și culegător, pentru că te reduceau la sclavie comunitățile vecine de oameni nefericiți.

The Social Dilemma, cel mai recent documentar de pe Netflix despre care vorbește toată lumea, are aerul că ne confruntă pentru prima oară cu o invenție care ne dă viețile peste cap și se dovedește a fi mai mult un blestem decât o binecuvântare. Filmul descrie în detaliu felul în care aplicațiile de software dezvoltate în ultimii 15 ani în nordul Californiei ne fac dependenți și ne afectează relațiile cu cei din jur. Ideea de bază e simplă: faptul că Facebook și YouTube se joacă cu mințile noastre nu reprezintă un defect, ci o caracteristică a acestor aplicații. Oameni care au lucrat pentru Google sau Facebook ne vorbesc despre cum inginerii de software urmăresc să ne facă dependenți de aplicațiile lor, pentru a le folosi cât mai mult. În plus, aplicațiile adună date despre noi pentru a le vinde apoi celor care vor să ne vândă ceva. E citată chiar și vechea banalitate care spune că, atunci când ceva e gratis, produsul ești tu. Totul e prezentat ca o mostră de înțelepciune recentă, care n-are nevoie de nici un context. Documentarul pare făcut de cineva care n-a auzit că emisiunile TV cu reclame intercalate există de zeci de ani.

În plus, senzația pe care ți-o transmite e că tot ce se-ntâmplă acum rău în lume e din cauză că oamenii stau prea mult pe Facebook. Multe probleme au cauze mult mai complexe (inegalitatea economică, precaritatea) și nu e corect să le reduci la niște cuie pe care vrei să le bați cu ciocanul pe care ți l-ai ales tu ca subiect de documentar. În plus, atunci când nu greșește, filmul rămâne în zona unor locuri comune și-a unor semnale de alarmă pe care le-au tras oamenii încă de când a apărut Facebook.

Clișeul însă n-ar fi fost cu adevărat obosit dacă interviurile cu oameni din industrie n-ar fi fost sparte de scene din viața unei familii banale fictive, care exemplifică efectele dezastruoase ale dependenței de smartphone. Documentarele leneșe de acest fel, care-ți spun chestii pe care le știi deja, dar pe care vrei să le mai auzi pentru că-ți dau iluzia unor preocupări profunde, fac parte din același ecosistem cu algoritmul care-ți recomandă clipuri pe YouTube. OK, poate că Facebook se joacă cu mințile noastre, dar hai să găsim și-un alt unghi din care să vedem problema, ca să aflăm și alte lucruri în afară de alea pe care le știm deja. Prea ne place să batem la uși deschise.

The Social Dilemma, SUA, 2020, documentar. Regia: Jeff Orlowski.

1 comentariu

  1. #1

    Recenzie belicoasă și teribilistă, în spiritul tradițional al publicației.

    Orice om inteligent înțelege că nu există nici o asemanare între reclamele la CEC, șampon Larex și ciocolată Pitic, de acum 40-50 de ani și modul în care platformele sociale pocesc astăzi mințile slabe și needucate la scară globală! Teorii constipaționiste au existat dintotdeauna, dar niciodată nu s-a pus problema “Idioți din toate țările, uniți-vă”!

    Astazi nu mai suntem influențați ce produse să cumpărăm, ci cum să gândim, datele colectate nu mai sunt destinate producatorilor de bunuri și produse (pentru astea încă funcționează sistemul tradițional de reclame), astăzi datele sunt destinate guvernelor totalitare și marilor manipulatori politici, iar mașinăria funcționează atât de bine, încât cei ce se dau cocoși, se regasesc de fapt printre cei mai influențați.

    Nu cred că este vorba de o înțelegere superficială a mesajului acestui documentar, ci mai degrabă despre marca Cațavencu (cacofonie deliberată), adică un manierism caracterizat în mod preponderent prin ‘gratuitous cockiness and cultural bullying’.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Invitație la murit

    27 octombrie 2020

    Dacă ar fi locuit sub aripa vulturului,în penele pescărușului sau în gușa albatrosului, păsări iubitoare de lumină și de văzduh, coronavirusul ar fi umplut spitalele de aviatori, de zburători cu […]

  • Klaus al națiunii celei mai defavorizate

    27 octombrie 2020

    În lupta românilor cu boala și cu moartea, președintele a trecut încă de la început de partea virusului, dar acum îl ajută mai mult ca niciodată. „Alegerile vor avea loc […]

  • Patru ani și restul zile pân’ la partidele civile

    27 octombrie 2020

    Aparent, următorii patru ani sunt deja desenați pe harta politică a României. Victorios din cale-afară de un an și jumătate, PNL nu mai are cum să piardă puterea totală: președinte, […]

  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]