Timpul nu mai e aliatul Rusiei

Deși e sigur că timpul nu mai lucrează în favoarea lor – cel puțin din punctul de vedere al occidentalilor –, rușii care se uită în gura lui Putin și-au reactivat răbdarea diabolică, exersată timp de mai bine de trei secole. Dacă „operațiunea lor specială“ nu s-a încheiat în cîteva zile, așa cum sperau, și-au adus aminte că timpul e marele lor aliat. Încît chiar dacă războiul din Afganistan s-a terminat prost după zece ani în care au sperat că-i vor face pe afgani să se predea, rușii care-l țuțăresc pe Putin trăiesc cu amintirea izbînzilor din Cecenia și din Osetia și se laudă cu amenințarea conflictelor înghețate, unul dintre ele fiind cel din Moldova, în care răbdarea lor i-a făcut temuți și le-a îmbățoșat convingerea că pacea și războiul mondial depind de ei și de „misiunea istorică“ a Rusiei în lume. Condusă de mulți ani de un grup infracțional organizat de factură mafiotă, al cărui naș e Putin, Rusia a devenit un soi de Sicilie imensă, controlată de un capo di tutti capi pravoslavnic.

De cînd și-a dat duhul Uniunea Sovietică, Maica Rusia a făcut export de criminalitate și s-a lăsat devalizată de o gașcă de bandiți, „oligarhii“ lui Putin, cei ce au sărăcit-o și au condamnat-o la stagnare. Simțind că i se apropie nota de plată, Putin a ocupat Crimeea în 2014 și, în acest an, a vrut să-și ducă pînă la capăt planul de anexare a Ucrainei. Într-o disperată tentativă de a da timpul înapoi, Putin și trompetele lui spun că Ucraina independentă n-ar trebui să existe, fiindcă e o afacere rusească. Și ca să-și justifice invazia în ochii rușilor, el și mafioții lui le spun că fac o operațiune specială pentru „denazificarea“ Ucrainei. Această intoxicare valabilă pentru rușii săraci cărora nu le-au mai rămas decît mîndria pravoslavnică și nostalgia după Uniunea Sovietică n-a funcționat în exterior. De astă dată, Occidentul a priceput că Ucraina e parte a unui plan mai mare, pe cît de smintit, pe atît de periculos, încît a trecut de la sancțiunile minore de după anexarea Crimeei la măsuri cu care să le taie rușilor avîntul.

S-a văzut și se vede cu ocazia asta că Ungaria a devenit coloana a cincea din Uniunea Europeană a rușilor, că Turcia lui Erdogan joacă la șantaj cu NATO și că China se folosește de ruși pentru a arăta pisica Occidentului. Chinezii sînt însă suficient de realiști încît să nu-și strice comerțul cu americanii și cu Vestul Europei doar pentru că Putin ar putea slăbi Uniunea Europeană și NATO, în cazul în care ar cîștiga în Ucraina, iar precedentul anexării Ucrainei le-ar putea da și comuniștilor de Beijing apă la moară „pentru a se uni“ cu Taiwanul.

Așa că Rusia și-a pus răbdarea la treabă într-o afacere sinucigașă, cu care gruparea de infractori condusă de Putin, dornică să se eternizeze la putere, nu face decît să-și scurteze zilele. Și în haosul care va urma, sînt toate șansele ca Federația Rusă să devină în scurtă vreme o amintire. O amintire urîtă.