Țăranul
S-a născut într-un sat din Câmpia Română, într-o familie cu opt copii și cinci oi. Părinții l-au trimis de mic cu oile, care nu erau deloc impresionate de bolile premoderne de care suferea. A învățat să scrie și să citească de la câinele familiei, care îi aparținuse învățătorului din Siliștea Gumești. Imediat ce a deprins tainele alfabetului, a început să scrie romane despre transformările vieții rurale după al doilea război mondial, devenind vocea unei generații. Peste ani, avea să-i dea un exemplar cu autograf din romanele lui și câinelui care i-a pus creionul în mână.
Boierul
Fiul unui mare dregător și proprietar de pământuri, a plecat la Paris în anii 1840, ca să studieze dreptul și filosofia, singurele materii pe care le descoperise omenirea la acea dată. În Franța, s-a apropiat de cercurile revoluționare, foarte la modă în epocă. Se înscrie în organizația secretă Șogoria, care milita pentru emanciparea țăranilor și drepturi egale între șogori. Întors în țară, publică traduceri din poeții francezi, pe care le prezenta ca fiind poeziile lui. Curând, le publică direct în franceză, ca să-i impresioneze pe români că poate scrie în limba străină preferată a lui Shakespeare.
Tânărul studios
E fiul unui mic funcționar din provincie, pe care tatăl lui voia să-l facă tot mic funcționar, dar nu chiar așa de mic. Lipsit de resurse materiale, ajunge totuși să studieze la Viena, după ce apelează la o modalitate ingenioasă de a face bani: îi cere cu împrumut. La Viena audiază cursuri de filosofie care-i strică și mai mult mintea rătăcită. „Oare dacă aș fi cerb lopătar, aș mai avea talent literar?“, se întreabă poetul într-o bună zi. Se-ntoarce în țară, unde e numit revizor școlar. Nu vă repeziți să căutați în dicționar. Nici el nu știa exact ce înseamnă. Își petrece nopțile scriind versuri cu rimă despre trecutul național. Profită de faptul că n-avem o cultură istoriografică seriosă și inventează evenimente care nu s-au întâmplat. Moare de sifilis, pe care era convins că-l luase de la o călimară cu cerneală.
Poetul bolnăvicios
A trăit în anii ’20. Poate că s-a născut înainte, poate că a murit după, prea puțin contează. Important e că-n anii ’20 era activ pe scena literară, cu poeme despre decăderea corpului uman. Fotografiile din epocă ni-l arată slăbit, cu obrajii supți și ochii bulbucați, ca și cum ar privi un cadavru în descompunere care nu-l mai impresionează. Un prieten i-a spus odată o glumă, iar poetul nu l-a iertat niciodată că l-a făcut să râdă. După incident, se retrage într-o colonie de leproși ca să lucreze la noul său volum de versuri. Deși unii credeau că pozează, poetul a pretins toată viața că suferă de tuberculoză. S-a stins la vârsta de 23 de ani și a fost înmormântat în cavoul în care-și petrecuse cei mai frumoși ani.
3.581 de vizualizări
nu