Jurnalul lui Lucian Mîndruță (mîndruitor al poporului român)
17 aprilie 2015
Dragă jurnalule, la început nu mi-a venit să cred cînd am auzit zvonul… Să fie oare adevărat? Dar dacă e adevărat de ce n-am mai auzit pe nimeni vorbind despre asta? Jur pe tot ce-am mai scump pe lumea asta (banalitatea, yacht-ul, bicicleta și AKM-ul pe care l-am lăsat la unitatea 1849 din Ploiești) că nu mă las pînă nu aflu sigur! Tu știai că dincolo de hotarele țării noastre există și alte țări și că poți să mergi cu mașina prin ele?! Urează-mi noroc, cred c-o să fiu primul care face asta!
18 aprilie 2015
Wow! Wow, e tot ce pot să spun! De-abia am ieșit din țară și semnele de civilizație sînt peste tot. Am oprit pe un cîmp să arunc uleiul de gătit ars pe care îl plimb cu mine, în portbagaj, și cineva m-a oprit și mi-a zis: “Mută-ți trocariciul de-acilea, boss, că ți-l fac guler și ți-l asortez la fața aia de bou rînjit!”. Asta înseamnă să ai respectul în ADN. În România nimeni nu mi-ar fi zis “boss”.
19 aprilie 2015
Dacă ar fi să fac un top al țărilor străine care sînt mai mișto decît România, România nici măcar n-ar intra în top. Case care nu se construiesc cu bălegar, drumuri care n-au pe ele bălegar, oamenii care nu miros a bălegar. Totul e diferit! Așa cum ar trebui să fie într-o lume în care oamenii își plătesc taxele, respectă statul de drept și iubesc yachting-ul. Vrei să știi cît de civilizată e lumea asta, jurnalule? Atît de civilizată încît m-au rugat frumos să plec acasă și să nu mai trec pînă nu mă cheamă ei.
Jurnalul lui Herr Schmidt (prietenul din Germania al lui Mîndruță)
19 aprilie
Dragă jurnalule, iar e Lucian în vizită pe la mine. Și n-a venit cu mâna goală. Mi-a adus și niște gunoi, deoarece a auzit că aici, prin Germania, nu se găsește. Spune că are mai mult, dar încă nu i-au sosit toate bagajele. Din câte am aflat, are un geamantan plin numai cu pet-uri goale de “Bucegi”, ambalaje de ciocolată și șervețele murdare, cu care cineva s-a șters la fund. Cadouri din România, zice. Și, pentru că și el e conștient că gunoaiele astea nu vor ține o veșnicie – la un moment dat voi fi nevoit să le arunc –, Mîndruță mi-a mai adus în dar și un cocalar care scuipă semințe.
20 aprilie
Mîndruță e fascinat de curățenia de la noi din casă. Nu înțelege de ce ștergem praful și ducem sacii cu gunoi la ghenă, în loc să-i aruncăm pe fereastră, în curtea comună a micului ansamblu rezidențial. Cică e o chestie genetică, e ceva în ADN-ul lui care-l împiedică să facă asta. Și cred că are dreptate. S-a dus ieri să arunce un ambalaj la coșul de gunoi din bucătărie și s-a întors cu tomberonul pe cap, în timp ce de pe umeri în cădeau coji de banană și resturi de la prânz. Mi-a mărturisit că așa a fost învățat de mic, în grădinițele românești.
