Ați putea crede că Halloween-ul s-a terminat și că monștrii din Centrul Vechi și-au retras în sfîrșit bostanele, pe șapte cărări, în hrubele întunecoase de unde au ieșit. Greșit, în Centrul Vechi Halloween-ul durează tot anul, pentru că oamenii care-l frecventează au devenit atît de dependenți de măști și costumații încît nu mai pot ieși în public fără ele. Așa au apărut:
1) Sfîrcolacul. Rudă apropiată cu asistenta porno și prietenă la cataramă cu vrăjitoarea stricată, sfîrcolacul aține calea domnilor generoși la ceas de seară, le ciripește melodios la ureche și îi năucește cu bucile sale de fier, cracii infiniți și creierele gemene situate la nivelul pieptului. Odată atașat de contul victimei sale, un sfîrcolac cu experiență își poate suge prada chiar și ani de zile, singura metodă de a-l extirpa fiind falimentul sau sinuciderea.
2) Vîrcolachele. Jumătate Vîrciu, jumătate Botezatu, vîrcolachele bîntuie străzile echipat într-o pereche de pantaloni mulați cu sclipici, un tricou roz foarte șic și o pereche superbă de espadrile. Din cînd în cînd, vîrcolachele se oprește într-un local boem pentru a bea un cappuccino, a discuta despre artă și artiști sau a face karaoke. În mod surprinzător, spre deosebire de restul monștrilor, vîrcolachele nu ascunde nici un schelet în dulap, pentru că se ascunde chiar el acolo, așteptînd momentul potrivit ca să iasă.
3) Faraomul. Ușor recognoscibil după ceafa de minotaur, zornăitul de lanțuri de aur și ritualurile Salamiste, faraomul are un singur țel: să combine sfîrcolace impresionîndu-le cu șarmul său bazat pe un cocktail letal de valoare și șmecherie. Deși e imun la usturoi, substanță pe care o consumă din abundență în șaorma, faraomul poate fi foarte ușor gonit, dacă e cazul, prin simpla mențiunare a cuvintelor „muncă“ sau „săpun“.
