1. Mielul care se gătește cu tot felul de mirodenii și baițuri ca să nu mai aibă miros de miel.
Nu e cucoană, sau băiat gastronomic, care să nu știe o rețetă de preparare a mielului astfel încît să nu aibă nici cel mai mic miros de carne de miel.
E ca și cum îl duci pe un poponar la curve promițîndu-i că-i faci rost de una fără țîțe și care nu-și epilează mustața.
Sînt convins că există și cucoane care-l prepară cu miros de porc, de pește sau de veveriță.
2. Vinerea Mare este ziua de post pentru toți mîncăii șprițangii. Mă rog, ar vrea ei să fie. E o discuție care are loc joi seara între mîncău și nevastă-sa:
– Nevastă, mîine ținem și noi post! Dă-o dracu', e Vinerea Mare!
Zice asta însă doar pentru că a băgat deja îl el treijde mici cu cartofiori, patru caserole de pulpe făcute pe jar cu mujdei, cum îi plac lui, plus două cisterne de bere, că e cald, ce dracu', de sete! Zice că nu mai mănîncă a doua zi, la fel cum îți juri tu atunci cînd urli la pantofi prin parcare că nu mai bei în viața ta.
Ei bine, ăsta care zicea că a doua zi ține post – o sălățică, pîine cu măsline, vinete – se trezește pe la 3 dimineața să se pișe și rade direct din ușa frigiderului două fleici reci rămase de la grătar.
A doua zi, ghinionul lui și-al ortodoxismului, vine un cumătru și omul nostru iar transformă colonul în sac de box.
3. Vopseaua de ouă care nu vopsește ouăle. Eu unul nu am auzit o gospodină care să fie mulțumită de vopseaua de ouă. În schimb, am auzit de tot felul de șmecherii culinar-pascale prin care să fraierești culoarea să stea pe ou. Să se prindă, deci, dar să nu se prindă că tu vrei s-o faci să se prindă!
S-ar putea ca vopseauade ou să fie lucrarea diavolului. Și-ncă una de mîntuială.
