Cu bacșișul ăsta nu e chiar așa cum zice lumea. O mînă întinsă care nu primește nici un ban, n-are chef de povești.
1. Metoda taximetristului care îți povestește în timpul cursei de clienți care au lăsat bacșiș gras și cît de mult îi respectă, cît de "băieți" i se par. Apoi, fac o întreagă teorie despre cît ar da ei înșiși bacșiș dacă ar avea bani și ar merge cu taxiul pe alt loc decît cel de la volan. Ideea e să te facă să înțelegi că, dacă nu-i vei lăsa un bacșiș mare, nu doar că te va disprețui – ceea ce îți poate provoca cel mult o pasageră durere în fund –, dar tu însuți va trebui să trăiești pentru tot restul vieții cu o părere foarte proastă despre tine ca om.
2. Metoda chelnerului slugoi cel care îți schimbă scrumiera după fiecare fum și țîșnește mereu din spate ca să-ți umple paharul după fiecare gură luată. Nu poți să ai o conversație la masă pentru că te întreabă la două minute dacă te simți bine. Nu se oprește decît după ce-i spui că te simți bine, dar că te-ai simți și mai bine dacă nu te-ar întreba atît de des dacă te simți bine.
3. Metoda Alzheimer a vînzătorului uituc. Este metoda aplicată în principal de vînzătorii din magazine. Uită, pur și simplu, să-ți dea rest un leu sau doi, luîndu-se cu alte treburi. Cînd îi amintești se uită cu scîrbă la tine. Deși tace, privirea lui spune: "Frate, ce sărăntoc! Îmi făcusei impresia unui om cu bani care nu se uită la rest de 1 leu, dar nu ești decît o scursură."
4. Metoda cîrpă umană. O întîlnim la prestatorii de servicii: un instalator, un băiat de la gaze, un tip de la cablu, nu în ultimul rînd, fiind vorba despre o metodă libidinoasă, la taximetriști. Sînt cei care, privindu-te cu ochi de cîine supus care așteaptă să te întorci cu spatele ca să te muște de cur, îți zic: "Hai să facem treabă bună, că dai și mata de-o bere!" Sau, și mai direct: "Facem, facem, și dați și dumneavoastră ceva peste!" Pe undeva, este cea mai sinceră metodă.
5. Metoda sictiritului/scîrbitului. Sînt cei care fac pe inabordabilii. Se întîlnește la chelnerii din cafenele ceva mai de fițe, la ăia care-ți aduc biscuitul pe farfurioară și poartă tricouri polo cu guleul ridicat și se pensează și visează să dea peste o babă cu bani pe care s-o babardească ca să-și cumpere și ei ceas cu diametrul de 10 cm. Îți lasă senzația că nu ar fi angajați să servească, încît, cerîndu-i ceva, ai impresia că ai abordat din greșeală un alt client. Din atitudinea lor înțelegi că ori îi dai bacșiș mare, ori, mai bine, nu-i mai dai deloc. Și, mai bine, nu-i mai dai deloc.
Si mai e una, poate cea mai intalnita: Metoda „n-am marunt, sefu!”