S-a scris în multe feluri despre Traian Băsescu, atît de multe, încît simți lipsa singurului fel în care ar fi trebuit scris: în limbajul de lemn al sentinței de tribunal. Figura lui de haiduc national încă necapturat a făcut să i se înalțe, în jur, vrejurile și lăstarii folclorului personal. Băsescu a generat o mitologie orală de cabinet, doine și balade de presă, epopei etilice, legende pornografice și bancuri de tot felul. Viața lui agitată ne-a agitat și pe noi. aparența lui de om abia ieșit de sub dușul cu venin, cu otrava adunîndu-i-se la picioare, într-o băltoacă a secretelor, acolo unde se amestecă adevărul cu bănuiala, a alimentat imaginația multora. poveștile de adîncime n-au fost spuse, fiindcă nimeni n-a știut ce să povestească, iar martorii reali încă țin la sănătatea lor. au rămas doar fotograme, fragmente de destăinuiri, limbi dezlegate la beție, frînturi de documente sau mărturii de dincolo de mormînt. Între ele s-a așezat Mihai Tatulici și a scris o carte.
Ca să nu intre la pușcărie, i-a dat un nimb de ficțiune, dar asta e doar un exercițiu de umor. Să nu rîdeți, dar Distrugătorul „Speranța“ e cea mai completă scriere biografică dedicată lui Băsescu pînă acum. Toată mitologia personajului, cu toate penele și sughițurile sale, e incorporată. E o carte a dedesubtului, a perdelei, a legendei, dar și o carte a evenimentelor recompuse cu ajutorul documentelor uitate și al mărturiilor-surpriză. Mihai Tatulici i-a spus soap opera, cu o dezinvoltură care i-a permis să facă apoi orice. A botezat figurile publice într-o cheie paronimică străvezie, dar folositoare înțelesului rapid. Ion Iliescu e Nelu Nelulescu, Adriana Săftoiu e Adina Băftoiu, Duvăz e Ovăz, Sassu e Sosu, cărtărescu e Turturescu, Patapievici e Tapapievici etc.
A luat la mînă anecdotica, apoi a ieșit pe teren și s-a întîlnit cu prietenii lui Bulă. I-a tras de limba lor aspră pe bătrînii securiști ancorați la țărm. A scotocit prin istorie și presă, prin scenarite și prin propriile amnezii. Înainte să se apuce de scris, Tatulici și-a făcut o cruce cu limba în cerul gurii, ca procopiu din cezareea, sperînd că duhul sfînt al Utc-ului îi va încețoșa tiranului privirea. Fiindcă eu, în locul lui Băsescu, aș asmuți gărzile asupra acestui eretic.
Înzestrat cu tehnica prozei, mînuind personajele și dialogul cu îndemînarea unui scenarist de film, tatulici îți proiectează un foileton ușor și incitant, care curge cu viteza unei benzi desenate, de care nu te mai poți despărți. Decebal Spulber (Băsescu) își făurește cariera la adăpostul Securității, care îl plantează mereu acolo unde e nevoie de nebunia, cinismul și inteligența lui. Urcă rapid treptele, intră în toate cîrdășiile avantajoase, farmecă presa, are episoade erotice cu mai toate damele din preajmă, minte, înșeală, trădează, dar are sclipiri politice care răstoarnă totul în favoarea lui și care îl transformă în cel mai temut politician al vremii.
Mihai Tatulici a scris o carte așteptată și vandabilă, o carte care popularizează intriga de alcov, care explică șprițul de cancelarie și filozofia de restaurant cu ajutorul unor personaje care sînt încă vii. Poți verifica totul dînd niște telefoane.
270 de vizualizări
