17 iunie 1972, noaptea de sîmbătă spre duminică. Cinci indivizi sînt arestați după intrarea prin efracție în sediul democraților de la etajul 6 al complexului Watergate din Washington. Printre ei, unul dintre membrii echipei de organizare a Comitetului pentru Realegerea Președintelui Nixon. Ziarele și televiziunile miros imediat implicarea politică ilegală și pun presiune pe autorități pentru investigarea pînă la capăt a cazului. Era începutul sfîrșitului pentru administrația lui Tricky Dicky, care doi ani mai tîrziu avea să renunțe, forțat de împrejurări, la cea mai înaltă funcție în stat. Dar de unde-a plecat totul, cum s-a ajuns la prima demisie a vreunui președinte american?
E încă 1971, cînd Gordon Liddy și Howard Hunt, doi ex-agenți FBI și CIA angajați la Casa Albă pe postul de consultanți de securitate, primesc de la trepădușii lui Nixon o misiune delicată: să fure din cabinetul unui psiholog dosarul whistleblower-ului responsabil de vărsarea în media a mai multor documente ale Pentagonului. Patriotul paranoic și grandomanul cu iluzii de James Bond sînt colegi în biroul Instalatori, numele de cod al meseriașilor care desfundă țevile sistemului de eventuali spioni, repară defecțiunile de informare/dezinformare, rezolvă infiltrările în echipa adversă, depanează supravegherile electronice, mă rog, sînt artizanii tuturor mizeriilor canalizării politice prin care se scurg minciunile și manipulările în scopuri electorale ale președintelui Nixon. Cel puțin, teoretic.
Mission unaccomplished, dar povestea continuă. După recrutarea unor cubanezi cu care Hunt conspirase (degeaba) să-l răstoarne pe Castro, în anii precedenți, cei doi parteneri de activități clandestine plănuiesc și primesc aprobare de mai sus să intre sub acoperire în clădirea opozanților politici din Partidul Democrat. Tentativele de acces, la vedere sau prin efracție, se soldează cu un prim rezultat abia cînd singurul microfon funcțional, plantat în biroul secretarei, le dezvăluie toate secretele coafurilor și rețetelor sale din bucătărie: profesioniștii lu’ pește prăjit, bufonii deghizați cu peruci ridicole se comportaseră ca niște începători, făcînd greșeli stupide, de spioni amatori (fuseseră închiși de paznic înăuntru, specialistul în șperacle își uitase sculele în Miami, stațiile radio transmiteau doar probleme tehnice etc.). Eșec, deci, pe toată linia.
Tot ce reușesc păcălicii ăștia într-un final apoteotic e să fie arestați de cîțiva hippioți, și ei polițiști undercover, după o surprindere în flagrant. Ceea ce trebuia să fie o operațiune discretă de colectat informații despre adversarii președintelui, începută ca o stopare a scurgerii de documente clasificate către presă, se transformă în cel mai mare scandal politic ever, mai ales după ce oamenii lui Nixon prinși cu fofîrlica încearcă, fără succes, mușamalizarea întregului caz.
White House Plumbers satirizează Afacerea Watergate într-o manieră regizorală care frizează uneori absurdul – imaginați-vă ceva între frații Coen și Stan și Bran, spioni, cu dialoguri de desene animate à la Cei șapte purceluși, după ce s-a trecut de la filmul mut la cinema-ul sonor. Deși producătorii merită felicitări pentru crearea unui nou gen, comedie politică cu scenariu istoric, imaginea de clovni incompetenți a făptașilor, care lasă impresia că n-au făcut cine știe ce rău, ar putea umaniza un regim abuziv, autoritar, acreditînd ideea că furtul de documente, interceptările telefonice, spionajul politic ar fi ceva normal. În mintea comentatorului de Facebook ce-ți servește replica „Ce mare lucru dac-au spart o ușă și au pus niște microfoane?! Au dat în cap la oameni pe stradă?“, în retorica vetustă a votanților lui Iliescu, care era mai puțin subtil cînd venea vorba de cîștigat alegeri: în loc de instalatori, trimitea la sediul partidelor de opoziție minerii. Și, printre ei, desigur, securiști în salopetă.
White House Plumbers, 2023, reconstituirea satirică a evenimentelor scandalului Watergate, creat de Alex Gregory și Peter Huyck după cartea Integrity, scrisă de Egil Krogh și Matthew Krogh și publicată în 2007, cinci episoade de 45-55 de minute, difuzat de HBO Max.
