Eugen Orlando Teodorovici este cel mai nociv dintre miniștrii Guvernului Dăncilă. Când vine la ședințele de guvern, ceilalți miniștri ar trebui să ia spor de toxicitate. Însăși Viorica pare o tanti cumsecade care se străduiește, prin comparație cu impostorul de Teodorovici.
Eugen Orlando Teodorovici propune pachete de servicii medicale diferențiate în funcție de contribuția la asigurările de sănătate. Evident, este o măsură care nu ar face decât să consfințească marile decalaje din societatea noastră. Practic, în acest fel, separația între cei 30-40% care vor avea acces la actul medical gratuit oferit de stat și ceilalți va fi una cu acte în regulă.
Până acum ne mințeam că societatea este pe drumul unei idei incluzive, că decalajele dintre cei mulți și cei puțini vor fi estompate, că măsuri în zona impozitării vor lucra în acest sens. Mă rog, nu ne mințeam, pentru că nimic din ce se întâmplă nu ne-a dat măcar prilejul.
Dezarmant la Teodorovici nu este că vine cu aceste idei cretine, ci felul în care, cu privirea aia goală, de pisică bolnavă psihic, crede că ce spune e logic: ”Dacă plătim diferit e normal să fie mai multe variante de pachete de servicii pe care un contribuabil să le primească, nu e normal să fie asta abordarea?”. Omul, pur și simplu, nu înțelege cum funcționează o societate. O gândește exclusiv pe model corporatist.
Un sistem în care pe cel slab îl pui să plătească serviciul, știind foarte bine că asta înseamnă că acel om se va lipsi de acel serviciu. Cu alte cuvinte, va duce boala pe picioare, în genunchi și, în final, cu mâinile pe piept. Din moment ce nu a putut să plătească CASS pentru un pachet medical mai bun, e limpede că omul nu dispune de acești bani.
Practic, Orlando vine cu ideea folosirii sistemului de stat în regim de sistem privat. Fiecare avem abonamente la sistemul de stat în funcție de banii pe care îi dăm. Adică în funcție de ce abonament vrem: câte minute de viață incluse.
Bineînțeles, empatia atât de vizibilă în societatea noastră va ieși la suprafață și de data aceasta: așa, bă, lasă, să nu ne mai călcăm pe bombeuri cu toți săracii, că mai și put! – vor zice unii.
