Peste domnia lui Traian Băsescu plutesc legenda și furia. Despotul nevrotic și bețivan, care a pustiit deceniul 2004-2014, a făcut și va face să curgă multă cerneală.
Faptele lui, săvîrșite cu impulsuri medievale, nu încap în istoria oficială și e nevoie ca memoria să-și dea drumul la curea. Mitul, superstiția și fantezia îmbracă mai bine biografia acestui om dezmățat și periculos, inteligent și frenetic, adus de o viitură a timpului în fruntea unui stat înapoiat. Prin grația și prostia poporului român, Băsescu a fost președintele de care nimeni n-a avut nevoie, dar toți au aflat-o prea tîrziu. Acum, povestea nevăzută, dar știută de toți începe să se depene pe la colțuri. Întîmplările ies la iveală, imaginarul colectiv le recuperează și, în presă, în memorii, în romane sau în autodenunțuri, începe să se țeasă istoria așteptată și bănuită.
Mihai Tatulici a scris un nou volum-șaradă închinat acelei perioade sălbatice. Episodul doi continuă biografia fostului președinte, păstrează personajele auxiliare și rămîne în confortabila formulă soap opera. Traian Băsescu e poreclit Decebal Spulber, iar patentul e folosit la botezul tuturor personajelor, pe care cititorul nu întîmpină nici o dificultate să le ghicească. Acțiunea pornește de la alegerile din 2009 și se termină în epoca vizitelor la Parchet. Decebal Spulber e numele sub care Traian Băsescu spune și face tot ceea ce folclorul, bazat pe semne și intuiții, i-a atribuit.
Numai că aici nu e folclor. E informație dramatizată, e realitate tăvălită prin umor. Tatulici și-a păstrat reflexele de contabil al evenimentelor de pe vremea presei UTC. Atenția lui pentru fapte, date, cifre și cronologii e scrisă în carnețel. Ficțiunea e, pentru el, doar o strategie de apărare. Sub aparența unui roman de divertisment, Tatulici livrează versiunea colectivă a adevărului.
Decebal Spulber e acel Traian Băsescu pe care îl știm: inteligent, bețiv și derbedeu, înclinat spre autoritarism, cinic și dominat de capricii. În jurul lui, o faună de lingăi elaborează un stat cu chelie. Generali și miniștri, afaceriști și curve, infractori și instituții de forță poartă toți, în dialoguri și în comportament, o umanitate caldă, de film românesc. Epoca e zugrăvită prin amănuntele ei, momentele mari capătă relevanță prin momentele mici. Tatulici extrage, prin tehnica detaliului, adevărate epopei din paharul cu whisky. Carnețelul lui e plin de informație, iar acțiunea romanului își ia puterea și credibilitatea chiar din lumea reală. Traian Băsescu a avut un martor atent.
Cartea are umor și se citește în viteză. Sub aparenta ei ușurătate se ghicește efortul unui prozator încercat. Tatulici livrează cu talent libretul comic al unei opere negre. Adică tot ce voiai să știi despre Băsescu și ți-a fost frică să întrebi.
Mihai Tatulici, Distrugătorul “Speranța” sau povestea unui marinar ajuns președinte, vol. II, București, 2016.
350 de vizualizări
