La negocierile pentru formarea Guvernului Cîțu, Ministerul Mediului a mers către UDMR. Dar nu toate instituțiile aflate în subordinea acestui minister au rămas în responsabilitatea lui Tánczos Barna, căci în coaliție s-a negociat la sânge, până la posturile de subsecretari de stat, de directori de agenții, de femei de serviciu. Fiecare partid din coaliție și-a dorit mai mult victoria. Unele au obținut-o, altele nu, spre nemulțumirea oamenilor din teritoriu.
Una dintre instituțiile din subordinea Ministerului Mediului care au ajuns la USR-PLUS este Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, care este condusă de un guvernator, cu grad de subsecretar de stat. Decizia a nemulțumit conducerea PNL Tulcea, care are interese majore în Delta Dunării, având de recompensat câțiva cotizanți din diverse campanii, cotizanți care ar fi avut nevoie de un guvernator extrem de favorabil agriculturii pe bază de chimicale. Dar despre acest lucruri am mai scris de-a lungul timpului, așa că nu vom mai detalia acum.
În 2016, când a ocupat
funcția de prim-ministru, Dacian Cioloș s-a grăbit să îl schimbe pe guvernatorul de atunci al ARBDD. Lucian Simion, cel care ocupa funcția, a fost anunțat că nu mai este guvernator în timp ce se afla în mașină, în drum spre Aeroportul Otopeni, de unde urma să plece în străinătate, la o manifestare la care reprezenta instituția. A fost sunat de la Ministerul Mediului și i s-a comunicat că nu mai este cazul să efectueze deplasarea și că, oricum, nu i se va deconta nici măcar biletul de avion, pentru că nu mai este guvernator. Înlocuitorul său, Grigore Baboianu, care mai îndeplinise funcția de guvernator, se afla în aceeași mașină. Simion a coborât, cu tot cu bagaje, la Hârșova, unde a așteptat pe cineva care să-l repatrieze, în timp ce Baboianu a mers mai departe, ca proaspăt guvernator al ARBDD. A fost doar una dintre nenumăratele schimbări pripite de guvernator care au avut loc în ultimii 30 de ani, perioadă în care Delta Dunării a avut 13 guvernatori cu 14 mandate. Cel mai lung mandat i-a aparținut lui Virgil Munteanu (aproape cinci ani), iar cel mai scurt lui Liviu Mihaiu.
Învățând lecția din 2016, când s-a grăbit
inutil, Dacian Cioloș și-a luat timpul necesar, de data aceasta, pentru a cumpăni mai bine situația și pentru a nu veni, alături de partenerul său din USR-PLUS, Dan Barna, cu o nouă propunere insuficient gândită.
La sugestia societății civile, Dacian Cioloș a constituit, inițial, un consiliu consultativ pentru alegerea unui nou guvernator și a promis un proces transparent, bazat pe meritocrație.
S-a format un consiliu consultativ, la începutul anului, consiliu care era condus, onorific, de către Ivan Patzaichin. Dar lupii tineri din USR au reacționat cu stupizenia lor obișnuită. Președintele USR Sulina de la acea vreme, un personaj fără absolut nici o realizare cu excepția unor partide de braconaj desfășurate de-a lungul timpului, s-a dezlănțuit pe Facebook, aruncându-i campionului o grămadă de acuze. În sprijinul său au venit găști întregi de postaci care s-au întrecut în exerciții de idioțenie aplicată. Reacția lui Ivan Patzaichin a fost promptă și radicală: s-a retras din poziția onorifică pe care o ocupa și nu a mai vrut să audă de subiect. După o viață în slujba semenilor săi, după decenii de activitate civică în interesul Deltei și al oamenilor săi, Ivan Patzaichin a renunțat în fața imbecilității agresive. Scuzele ulterioare ale copreședinților USR-PLUS, demiterea neavenitului, nimic nu a mai contat.
Consiliul consultativ a funcționat, însă,
și și-a făcut treaba așa cum a putut. A fost elaborat un mandat pentru viitorul guvernator, au fost stabilite principiile generale ale unui job description și au început înscrierile candidaților. Și-au depus CV-urile și proiectele 36 de persoane și a început evaluarea dosarelor.
De evaluarea candidaților s-au ocupat două firme de resurse umane: Signium – Stein & Partner / Executive Search & Organizational Development și Hart Consulting. Acestea au selectat 15 persoane din cei 36 de candidați, urmând faza interviurilor și a testelor Hogan, susținute online cu reprezentanții acelorași firme. În urma acestei faze, cele două firme au alcătuit o listă scurtă de…
Și aici încep problemele cu așa-zisa
transparență mult promisă. USR-PLUS a informat că cele două firme au înaintat o listă scurtă de cinci persoane. Firmele au avut o altă părere, informând șapte dintre cei 15 candidați că au fost incluși pe lista scurtă înaintată decidenților politici.
În cele din urmă, doar patru candidați au ajuns să discute direct cu cei doi copreședinți ai USR-PLUS.
Oficial, USR-PLUS, care, la începutul procesului, promisese transparență totală a anunțat că „conform bunelor practici din industria de recrutare și selecție a managerilor din mediul privat, numele celor 36 candidați nu vor fi făcute publice pentru a asigura dreptul la intimitate și protejarea candidaților“. Nici măcar numele celor patru candidați ajunși față în față cu șefii USR-PLUS nu au fost făcute publice.
Suntem în măsură să
publicăm, pentru prima dată în presă, numele celor patru candidați ajunși la interviul final: Peter Heck, Mihai Aniței, Atena Adriana Groza și Virgil Munteanu.
Peter Heck este profesor de management aplicat al fluxului de materiale la campusul de mediu Birkenfeld de la Universitatea de Științe Aplicate din Trier, iar cercetările sale se concentrează pe domeniile de creare a valorii regionale, protecția climei și energiile regenerabile.
Virgil Munteanu este fostul guvernator al Deltei din perioada 2000-2005, omul în al cărui mandat au avut loc cele mai ample concesionări de resurse piscicole către personaje din anturajul premierului Năstase (Bittner, Mitrea etc.).
Mihai Aniței este o prezență extrem de surprinzătoare în această competiție. Aniței a fost, timp de opt ani, CEO al combinatului de îngrășăminte chimice Azomureș, iar după aceea a devenit country manager al Ameropa România, companie care deține combinatul de la Azomureș și desfășoară o activitate intensă în agricultură. Cum în Delta Dunării este permisă doar agricultura ecologică, iar îngrășămintele chimice sunt strict interzise, o eventuală alegere pentru poziția de guvernator a unui om care o lungă perioadă tocmai de producerea de îngrășăminte chimice s-a ocupat ar fi dat un semnal greu de înțeles.
În fine, Atena Adriana Groza are studii de ecologie și protecția mediului la Universitatea din București, a lucrat la Ministerul Mediului și, apoi, pentru mai multe firme și ONG-uri cu activitate în conservarea biodiversității. Ultimele proiecte în care a fost implicată au avut loc în Podișul Dobrogei / Munții Măcinului.
Alegerea USR-PLUS pentru
funcția de guvernator a fost, în cele din urmă, Atena Adriana Groza, anunțul oficial fiind făcut pe 10 iunie 2021.
Transparența promisă la începutul procesului de selecție a sfârșit prin a fi acoperită de „bunele practici din industria de recrutare“. Așa se face că numele celor 36 de candidați nu au fost făcute publice în mod oficial, cum nici numele celor cinci calificați în etapa finală nu au fost făcute publice. De asemeni, nu am putut afla de ce persoana anunțată de către firmele de recrutare că a obținut cel mai mare punctaj după etapa interviurilor nu s-a regăsit pe lista scurtă de cinci persoane.
O promisiune frumoasă se încheie în coadă de pește, lăsându-ne să ne facem o idee despre modul în care s-ar putea să decurgă în viitor selectarea înalților reprezentanți ai statului. Dacă astăzi concursurile pentru posturi publice sunt cât de cât transparente, numele candidaților și notele obținute de aceștia fiind publicate conform legii, probabil că într-un viitor nu prea îndepărtat vom beneficia doar de „bunele practici din industria de recrutare“. Bune or fi ele, dar transparente în nici un caz.
În plus, deși numele guvernatorului rezultat în urma procesului de selecție a fost făcut public pe 10 iunie, până pe data de 28 iunie nu s-au întocmit formalitățile necesare, guvernator fiind în continuare Ion Munteanu, iar ARBDD nu e în cea mai bună formă a sa, mașinile și bărcile instituției fiind puse sub sechestru ca urmare a pierderii unor procese cu actuali și foști angajați.
Un proces de recrutare e una, o numire ‘prin algoritm’ e alta, ultima e o numire politica. E adevarat ca nu e normal sa se stie care au fost catindatii pentru un proces de recrutare, in alte parti din cauza incalcarii legislatiei privind protectia informatiei private (nu bune practici, ci lege). Nimeni nu vrea sa apara in spatiul public faptul ca a aplicat pt un job, si nu l-a luat. Penca e nasol pt CVul catindatului, chiar daca CVul nescris, si pentru ca transmite sefului lui mesajul ‘eu ma gandesc sa plec’. Printre altele. Dar numirea politica, chiar in urma unui proces competitiv, dar strict intern partidului, nu comercial prin firme de recrutare, e cu totul alta mancare de peste. Barna incearca sa combine ‘creativ’ practici si concepte pe care nu le stapaneste, si care nu pot coexista in acelasi proces. Ca daca e sa mergem pe practica de ‘sinergie’ recrutare cu numire politica a lui Barna, de ce n-a angajat coalitia firme de recrutare pentru pozitia de prim ministru, ca tot numire politica e si aia? Sau a proprilor sai ministri?