Trimisul lui Dumnezeu printre adulatori

Atunci când Dumnezeu a creat televiziunea, a făcut-o temeinic, așa cum a procedat și la facerea lumii.

La început a făcut Dumnezeu o măsuță. Și pentru că măsuța i se părea goală, a pus pe ea o cutie. Căreia i-a spus televizor.

Și măsuța nu mai era goală, dar televizorul era netocmit și părea gol el însuși. Și în cameră era întuneric și nici o lumină albăstruie nu pâlpâia pe fața lui Dumnezeu.

Și a zis Dumnezeu: “Bagă-l în priză!”, iar un înger a luat cablul televizorului și l-a băgat în priză.

“Are purici!”, a mai zis Dumnezeu, iar un înger a luat cablul de la furnizor și l-a băgat în mufa televizorului și n-au mai fost purici.

Dar Dumnezeu tot nu era mulțumit. Și a poruncit Dumnezeu să se facă televiziuni, și televiziuni s-au făcut. Și a fost prime time și după aia late fringe, după care s-a făcut dimineață.

Iar Dumnezeu și-a dat seama că trebuie să diferențieze cumva programele televiziunilor. O zi întreagă numai cu asta s-a ocupat, fiind primul director de programe cunoscut în istorie. Și a făcut Dumnezeu matinale, talk-show-uri, emisiuni de știri, documentare, late night show-uri, emisiuni de divertisment, reality show-uri, emisiuni de talente, spectacole omagiale, transmisiuni sportive. Și iar a fost prime time, iar a fost late fringe și s-a făcut matinal din nou.

Și o vreme a fost bine, toată lumea era mulțumită, oamenii aveau la ce să se uite și nu mai plângeau de dorul Raiului, iar Dumnezeu mai putea și el să respire, pentru că nici pe el nu-l mai băteau la cap cu tot felul de rugăciuni stupide: dacă-i durea spatele luau Carmol, cum li se spunea în reclamă, dacă voiau să jertfească un animal își cumpărau un cuțit de la teleshopping, dacă venea potopul luau un mop din ăla șmecher care absoarbe toată apa fără să mai construiești ditamai arca.

Nu era perfectă televiziunea, dar lui Dumnezeu nici lumea nu-i ieșise perfectă, așa că n-avea nimeni așteptări și nici pretenții. Totuși, de la o vreme o luaseră toți razna. Urlau, înjurau, mințeau, scuipau, și nimeni nu avea ce să le facă. Dumnezeu se mai fripsese, pe vremuri, cu Inchiziția, care se transformase într-un dezastru de imagine, așa că n-a presat prea mult pe ideea aia cu CNA. Și pentru că lucrurile se duseseră în jos, aproape oricine putea deveni megastar de televiziune, mai ales la televiziunile de știri intrate în insolvență și fără perspective reale de a-și reveni. Așa se face că un băiat de la țară a ajuns, într-o bună zi, direct vedetă la un post de televiziune și a început de unde încă nu se întrerupseseră ceilalți: mințea, scuipa, înjura și nimeni nu-i făcea nimic. Dar el era nemulțumit. În fiecare noapte, după emisiune, începea să se roage la Dumnezeu și să-i ceară audiență, rating și share mari. Noapte de noapte, noapte de noapte, de Dumnezeu nu mai putea pune geană pe geană.

Dumnezeu n-ar fi vrut să-l ignore, dar n-avea timp să se ocupe de el. Își propunea în fiecare zi să-l ajute pe băiat, că era dichisit, iarna făcea emisiuni cu colinde, avea batistă și unghiuțele tăiate corect, dar își amintea de el doar atunci când începea ăla să se roage. Într-o zi și-a amintit în timpul programului de lucru și i-a căutat pe băieții ăia care măsoară audiențele, să-l ajute. Da’ ăia n-au vrut să se bage. Altă dată a încercat să se concentreze, să mediteze și să transmită oamenilor un imbold de a-i urmări emisiunea lui băiat. Dar a uitat cum îl chema pe băiat, a uitat și cum se chema postul de știri unde lucra băiat, așa că, în seara aia, a explodat rating-ul unui canal de desene animate.

Până la urmă, într-o noapte, băiat a început să se roage înainte de emisiune, nu după, ca de obicei. Așa și-a amintit Dumnezeu de el și s-a uitat la emisiune. L-a văzut pe băiat cum spumegă, l-a văzut pe Cristian Diaconescu cum țâțâie înțelept printre dinți, l-a văzut pe Stelian Negrea cum cerșește banane cu fiecare gest, i-a văzut, pe rând, pe toți invitații permanenți sau întâmplători, după care, speriat, a închis televizorul, pentru prima dată de când îl crease.

I-a strâns Dumnezeu pe îngeri, au discutat, s-au sfătuit, dar nu au văzut cum ar putea să-l ajute pe băiat să aibă ceea ce-și dorește, adică audiență. Până când un înger a venit cu ideea salvatoare: să fie vacanță. Și vacanță se făcu, iar băiat rămase la lucru și, pentru că ceilalți nu erau, făcu audiență și înnebuni. Așa că atunci când se întoarseră ceilalți din vacanță, băiat oricum nu mai putu să facă diferența dintre audiențele reale și cele din mintea lui, așa că el continuă să creadă că Dumnezeu l-a trimis pe pământ ca să fie cel mai mare om de televiziune din toate timpurile. După care mai începură și meciurile din Liga Campionilor…