Carmen: Godăcel…
Klaus: Bâzdâcico…
Carmen: Puchițoiule…
Klaus: Guguștiuco…
Carmen: Ce vrea Bimbirelul să mâncăm la prânz?
Klaus: Șnițeluț și ștrudeluț.
Carmen: Greșit. Nu vrei șnițeluț, că e prăjeală și se pune pe primul fund al țării. Vrei pieptuț de puiuț la grătar cu sălățică. EU o să mănânc șnițeluț și ștrudeluț, că mi-ai făcut poftă.
Klaus: Poftică. Da’ vreau și eu șnițeluț!!!!
Carmen: Haaai, nu pune botic. Ia zi, să îmi iau deux-pièces-ul ăsta roz în Turcia sau să mi-l iau p-ăsta verde?
Klaus: Care Turcia?
Carmen: Turcia de pe planeta Marte. Cum care Turcia? Turcia! Cadâne, halva, baclava, harem, kebab, acadea, șâcâdâm, șâcâdâm… Ah, ce-aș mânca o șaorma în loc de șnițelul ăla…
Klaus: Mergem în Turcia?
Carmen: Păi, mergem să mai luăm și noi contact cu alte locuri, cu alte culturi, nu vezi că ne-am coclit de tot? Nu m-au votat ăștia Primă Doamnă ca să stau închisă-n casă, ca toate săracele.
Klaus (își notează în agendă): Vi…zi…tă Tur…ci…a…
Carmen: Nu că e o ideee bună? Apropo, notează-ți să declari ceva pe Facebook legat de atentatele de la Bruxelles.
Klaus: Ce să declar?
Carmen: Că ești îngrijorat și că tre’ să fim solidari, nu asta declari mereu? Și mai tre’ să dai dezmințire în fața presei cu sala de sport, că ne-au cam înjurat.
Klaus: Nu ne mai facem sală de sport?
Carmen: Ba ne mai facem, da’ tu ieși să le zici că ne facem altceva. Birouri, depozite, nu știu, mai gândește-te și tu, nu pot să mă gândesc numai eu la toate… Aoleo, știi că chiar aș avea nevoie de niște depozite? Nu mai am loc în toate căsuțele noastre de atâtea țoale de dizainăr.
Klaus (notează iar): De declarat că nu facem sală de sport, ci depozite, dar de făcut sală de sport, nu depozite.
Carmen: Nțțț. De făcut ȘI sală de sport, ȘI depozite! (îi smulge agenda): Dă-ncoace, să notez eu, că te miști ca ochii mortului.
Klaus: Care mort?
Carmen: Nici unul, așa avea bunică-mea o vorbă. Trebuie neapărat să aflăm câte neveste are Erdogan ăla și câți ani au, ca să știm cu cine ne batem în rochițe.
Klaus: Una singură are.
Carmen: Ești sigur? Să mai verifice și ăștia, consilierii tăi, că de-aia îi plătim.
Klaus: Notează tu.
Carmen: Am notat. Ahhhh, și vezi că a fost Paștele catolic, dragă. Doamne, câtă treabă avem! Neapărat tre’ să scrii și de asta pe Facebook.
Klaus: Că sunt îngrijorat și că tre’ să fim solidari?
Klaus: Sînt îngrijorat …
Carmen: Și solidar?
Klaus: Nu, doar îngrijorat. Mă-ntreb de unde știu ăia de la Cațavencii ce vorbim noi doi.
Insist cu salonul ala pro extensii…
In sala mai intri cum mai intri, da-n depozit, rochita aia alb-rosie primita intr-un schimb reciproc pe post de fanioane de la doamna Erdogan, ee, rochita aia se asorteaza doar cu niste unghii bine slefuite inainte…!
Iar Klaus n-are de ce sa fie ingrijorat, la momentul cand o sa inteleaga el ca, Carmen l-a programat pentru o sedinta de schimbare de sex, o sa poarte deja cu mandrie rochita rosie a lu’ Erdogan…
G.F., comentariul tau e de un milion de like-uri :))))))))
ehhh… cam trasa de par… dar merge..
Claudia, chiar dacă ar fi așa, tot pe-al dumneavoastră-l voi păstra.