Uber 2000

Puține servicii mi se pare mai antipatice decât Uber. Nu mă refer la autorizații, taxe și alte chestii politice. Vorbesc doar din perspectiva unui client. În primul rând, e chestia cu rating-ul. Oamenii apelează la o mașină care să-i ducă dintr-un loc în altul. Ce rost au steluțele date ca rating? Pasagerii nu-și oferă serviciile lor de clienți pentru ca șoferii să aprecieze dacă s-au ridicat sau nu la înălțimea așteptărilor. Pentru clienții care fac nasoale, soluția e simplă: reclamația. Oricum, din ratingul cu număr de stele nu prea știi ce să înțelegi. Sunt un miliard de motive pentru care poți să-i dai unui client mai puțin de cinci stele. Poate că a vomitat în mașină, a schimbat postul de radio, a început să-ți dea capace din senin sau pur și simplu nu ți-a plăcut fața lui.

Apoi, e ceva ridicol în politețea excesivă a șoferului. Nimeni n-are grijă de tine ca un șofer Uber. Se asigură că muzica nu-i prea tare, că temperatura e perfectă, că cerul e suficient de senin. Omul te-ar pune și președinte dacă ar avea pârghiile necesare. Doar că la final, pentru că a fost prea scurtă cursa, te trezești cu patru stele din partea lui. Pare ciudat că un om care altfel e așa de politicos și atent e gata să te judece că n-ai treabă mai departe.

Apoi, mai e felul în care se descrie Uber. Potrivit companiei, e doar o platformă care face legătura între șoferi și pasageri. Ca și cum fiecare are un serviciu de oferit și Uber furnizează doar punctul de întâlnire pentru troc. De câte ori nu ți s-a întâmplat, ca șofer, să ai nevoie de un pasager pe care să-l iei de unde vrea el și pe care să-l duci unde îți cere? De câte ori tot ce-a stat în calea fericirii tale a fost lipsa unui necunoscut pe care să-l cari dintr-un loc în altul? Acum, cu Uber, așteptarea s-a terminat. Nu mai trebuie să umbli de nebun cu mașina prin oraș întrebând oameni în stânga și-n dreapta care vrea să-i duci undeva, oriunde, nu te interesează. Există, iată, o aplicație care ți-i găsește.