Cînd prejudecățile rasiale ajung să se transforme în „știință“, nu mai e decît un pas pînă la deportări în masă, pînă la apariția lagărelor de concentrare și a crimelor în masă din motive etnice. Chiar dacă oficialitățile din România au negat decenii de-a rîndul că la noi s-ar fi practicat asemenea politici rasiale, asta nu înseamnă că ele n-au existat, încît după ce citești cartea lui Marius Turda, te întrebi ce mai rămîne din mitul românului primitor și cumsecade. Autorul predă istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes și e membru al Societății Regale Britanice a Istoricilor, specializat fiind în istoria eugenismului, a rasismului și a naționalismului ideologic din țările din Europa Centrală și de Sud-Est. Metoda de lucru a istoricului a fost aceea de a lăsa să vorbească sursele, cărora le respectă particularitățile de scriere, astfel că Turda reproduce și termenul „rassă“, mult întrebuințat în lucrările din perioada interbelică.
Apărarea „purității rasiale“ a românilor, scrie Turda, blindat de citate și de trimiteri, a început încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Printre deschizătorii de drum, Mihai Eminescu, în versuri și în articole publicate în presa vremii, dar și alți poeți, azi uitați, și istorici ce se străduiau să ferească neamul de primejdia străinilor care amenințau această puritate. După literați și istorici, cei ce au pregătit terenul, a venit rîndul oamenilor de știință și al medicilor care s-au apucat de primele cercetări asupra trăsăturilor etnice ale românilor, încercînd să dovedească superioritatea lor rasială și umblau să descopere leagănul românismului. Treaba asta a luat avînt oficial după Marea Unire, cînd politicienii autohtoni de aproape toate culorile voiau să dea contur conștiinței naționale în România profundă, iar naționaliștii practicau o xenofobie frenetică și un antisemitism radical încă dinainte de intrarea în scenă a legionarilor.
Istoricul semnalează cercetările rasiale și studiile de eugenie încă de la primele articole apărute în presa de la noi și de la cărțile pe care cercetătorii le-au scos în zorii eugeniei din România. Studii de frenologie și de antropometrie, cercetări asupra indiciilor etnice din grupele de sînge și altele asemenea care în timp s-au dovedit lipsite de orice temei științific erau publicate chiar și de savanți respectabili, agitați de noul ideal național și de misiunea patriotică de a feri neamul de degenerare și de alterare a trăsăturilor sale etnice prin căsătorii cu reprezentanții „etniilor inferioare“. Oamenii de știință români care aveau asemenea preocupări au preluat din mers cercetările omologilor celebri din străinătate, iar aceia dintre ei care și-au făcut studiile în Vest aveau relații personale cu puriștii din Occident, cărora le traduceau cărțile și le recenzau lucrările netraduse în România. Dacă nu-și puteau revendica primatul în domeniu, eugeniștii autohtoni s-au dovedit discipoli silitori ai celor ce propovăduiau „științific“ superioritatea rasială și voiau să pună în practică măsuri pentru păstrarea purității neamului. Marius Turda îi pomenește aici și pe cercetătorii români care nu s-au lăsat contaminați de această nebunie a „rasselor“, dar constată și că numărul celor ce s-au contrat științific cu puriștii a scăzut în perioada în care ideile acestora deveniseră politică de stat, în timpul Guvernului Goga-Cuza, al scurtei guvernări legionare și a anilor în care România a fost condusă de Ion Antonescu. Turda observă însă că eugenismul autohton a continuat să funcționeze, inițial pe ascuns, apoi tot mai pe față, și în timpul național-comunismului lui Ceaușescu. Astfel că xenofobia, antisemitismul și „antițigănismul“, mai constată autorul, n-au apărut din spuma mării în România de după 1989, ci au fost preluate de partidele extremistede la noi din trecutul recent și din cel nu foarte îndepărtat.
Marius Turda, În căutarea românului perfect: specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, traducere de Marius-Adrian Hazaparu, Editura Polirom, 2024.
1.186 de vizualizări
D-nului Turda sigur ca nu i-a trecut prin cap ca sa mearga un pic mai in spate in istorie (daca i se permite, se intelege) si sa descopere ca de ex. n-a fost bine sa-i traga pe roata pe unii care-si doresc si ei s-o duca macar pe sfert bine precum o duc asupritorii. Si ca nu te poti astepta ca apoi cei asupriti sa-i indrageasca si mai mult pe asupritori.
Ca daca s-ar fi gandit poate ar fi scris o carte despre efectele pedepselor aplicate lui Horia si Closca. La modul cum se reinterpreteaza faptele din trecut n-ar fi mirare ca sa gaseasca ,,efecte pozitive” avand in vedere ca tocmai recent ,,o parte dintre noi” au pus umarul la curatarea muntilor de lemnul pretios ,,pe maruntis” ajutand ,,partenerii” sa o duca si mai bine.
Se intelege astfel de ce au rasarit tot felul de sosoace (chiar daca nu le-am semanat) care au ocupat in ultimul spatiul public cu hăhăieli astfel inca sa nu se mai poata purta o discutie civilizata despre cum sa facem s-o ducem bine toti avand in vedere ca se doreste contopirea popoarelor intr-unul singur. Ca doar nu ne putem gandi ca cineva ar avea vreun gand ascuns ca-n noul popor unii s-o duca mai bine decat altii.
Omul a vrut numai sa fie in pas cu ,,moda”. Vremurile astea noi vor ca subiectele fierbinti trecute sa fie asezate in ,,mintalul colectiv” tanar intr-o forma incat sa se subrejeasca si mai tare ce-a mai ramas din ideea de ,,popoare”. Sigur ca-i musai sa sti cat de cat un pic de istorie pt. a afla de ex. cum s-au instalat ,,partenerii strategici” din acele vremuri pe meleagurile noastre. Apoi sa pricepi cum peste tot prin lume extista (si există) oportunisti care ,,executa” si nu discuta (sau dezbat). Daca la parteteri poporul a sprijinit aproape in totalitate expansiunea (in toate directiile) pe la noi n-am auzit ca sa-i primim cu flori (precum austriecii).
Sa insiste cineva ,,dintre noi” ca ne aparam puritatea rasiala cand daca te duci in Transivania e plin de familii mixte (ca sa nu mai vorbim de Dobrogea unde convietuiesc o gramada de minoritati fara a-si da sau a li se da in cap pe motive rasiale) e cel putin ridicol (sigur ca nu ne putem gandi la un gand ascuns al autorului).
Altfel, nu-i rau sa aflam lucruri pe care le stiam, vorba unui amic. A rastalmacii insa tot, e in ton cu vremurile, Noroc ca uite ca ne-am redresat de ceva vreme astfel ca de ex. avem la prezentele Jocuri Olimpice de la Paris o maratonista kenyana naturalizata care ne va reprezenta (aliniindu-ne noilor tendinte ale noilor vremuri).
nu stiati ca nu e voie nationalism in socialism. Ca va prinde ursul . Sau ursula.