Udrea, acest Grivei absolut

Băsescu n-ar fi putut, în toți acești ani, să facă un pas înapoi. Iar asta și din cauza celor care se tot îmbulzeau în spatele său. Unii cu limbile, alții cu televiziunile direct, prestînd en gros, unii înlăcrimați, dresați cu dosare, mulți alții doar membri de partid, slugi grețoase pe care istoria le va menționa la capitolul “Pedelism”.

Între aceștia, în întunericul care s-a căscat întotdeauna în urma lui Băsescu, au strălucit blana albă a doamnei Udrea și bretonul ei blond-fosforescent.

Ar fi păcat ca acum, la final de mandate, să nu vorbim și despre ea.

Pentru că și ea a depus un jurămînt acum zece ani și l-a reînnoit în 2009. A jurat să-i fie credincioasă poporului român. Și, dacă îl întrebi pe Cocoș, vei afla probabil că doar poporului i-a fost. A jurat să respecte Constituția și legile țării. Și ce respect mai mare față de legi decît acela de a trece pe trotuarul celălalt atunci cînd le vezi? Dacă Udrea și gașca ei ar fi ocolit legea prin centuri ocolitoare, probabil că azi am fi avut țara cu cea mai dezvoltată infrastructură din lume.

Elena Udrea s-a făcut preș în fața lui Băsescu. Apoi s-a făcut cîrpă, bavețică, șervețel, bilețel roz. Orice, numai să fie în aria de acoperire a șarmului și damfului pe care-l degaja președintele. A fost fascinată în Cișmigiu, vizavi de Primăria Capitalei, și vrăjită de-a dreptul în 2004, vizavi de locul în care se prăbușea pentru ani buni atît psihicul lui Stolojan, cît și destinul României.

Una e să fii loial și cu totul altceva e să fii Elena Udrea. Un cîine s-ar înroși văzînd la ce cote de fanatism a dus Udrea conceptul de “stăpîn”.

Elena Udrea începe acolo unde se termină tot ce poate fi numit valoare, virtute, bun-simț. Iar dincolo de acestea se întinde un spațiu nesfîrșit.

Elenei Udrea i se face o mare nedreptate cînd Alina Gorghiu e comparată cu ea. Ce-a făcut Udrea a fost artă, a fost nebunie, a fost pasiune sfîșietoare. Alina Gorghiu nu a arătat nimic din toate astea. Judecată în sfera aceasta, ea este o nulitate.

Traian Băsescu a ieșit din Cotroceni și a intrat în istorie. Cu o grimasă îngrețoșată, istoria l-a înghițit și a dat repede pe gît un pahar de whiskey. Odată, cînd istoria era bolnavă, cică a înghițit, pentru a se face bine, niște chestii care aveau un gust chiar mai scîrbos. Elena Udrea înțelege să-i fie aproape pînă la capăt. Fascinată, îndrăgostită, oarbă de-a dreptul, o prelungire rujată a unui cadavru politic în descompunere.