Locul: o cîrciumă de mahala, mai sărăcuţă. Momentul: început de iarnă, pe înnoptat, plouă şi mai bate şi-un vînt rece. Feţele: cîrciumarul, d. Iancu Bucătarul, d. Tomiţa Barabanciul, coana Zamfira Muscalagioaica, popa Matache şi paracliserul său. Intră în cîrciumă d. Iancu şi întreabă de d. Tomiţa şi de coana Zamfira. N-au sosit, dar trebuie să pice. Iancu Bucătarul a fost un artist al bucatelor, dar, parte de la paludismul contractat în tinereţe, parte de la şederea lîngă maşina de gătit, l-au luat nişte tremurături pe care le combate cu rachiu dres cu picături de pelin. De cînd a terminat cu meseria, apelează la mila publică.
Apare şi cocoana Zamfira. Fata unui vestit ghitarist fără perdea, se lăsa răpită în tinereţe de unul şi de altul. Mitache Muscalagiul, care a luat-o cu acte, n-a înţeles ce era în inima ei largă şi cînd ea s-a lăsat din nou răpită de bună voie a tăvălit-o în fel şi chip de a lăsat-o fără un ochi şi fără uzul comod al mîinii drepte şi al piciorului stîng. Încît şi cocoana Zamfira se adresează milei obşteşti. Îşi comandă ea ţuiculiţa şi scoate din legăturică nişte bani de nichel. A văzut d. Iancu sărăciile astea noi? Văzut, semn de calicie, e de părere fostul bucătar. S-a stricat ţara, generalizează Muscalagioaica.
Nu de aceeaşi părere e d. Tomiţa Barabanciul, fost toboşar municipal, care a contractat un reumatism acut bătînd toba prin vînt şi ploaie, încît s-a pensionat pe caz de boală şi de atunci întinde şi d-sa mîna la trecători. D. Tomiţa îşi combate reumatismul cu rachiu de izmă, fiert cu piper. Potrivit informaţiilor sale, peste cîteva zile vor ieşi bani d-ăştia de cîte 20 de parale unul. D. Iancu şi cocoana Zamfira nu pricep unde-ar fi pricopseala. Dacă doi-trei dintre cei care le dau cîte un ban n-or avea decît mărunţele de 20 în buzunar, într-o lună asta face un condei de cîţiva frăncuţi.
N-apucă cei trei să dezbată teoria dlui. Tomiţa că pătrunde în cîrciumă părintele Matache, urmat de paracliser. Cum şi părintele are strînse legături cu domeniul lor de activitate, Muscalagioaica şontîcîie pînă la masa lui. Părintele şi dascălul consumă pelin tulburel din două pahare curate. Îi cere cocoana părerea popii despre bănuţii cei noi şi despre anunţul dlui.Tomiţa că se vor scoate şi de cîte 20 de bani. O să scoaţă pe dracu, i-o taie părintele Muscalagioaicei. Din cîte ştie sfinţia-sa, care a văzut noii firfirici, statul pregăteşte bănuţi de cîte două parale. De două parale? se cutremură cocoana. Şi de-o para! adaugă popa. Cînd? Zilele astea! Trăsni-i-ar Maica Domnului! încheie nu se ştie care, vreunul dintre cei trei sau părintele însuşi.
De cînd s-au tăiat patru zerouri din coada leului autohton, pensionarii îşi socotesc banii de luat în milioane, ca înainte, să li se pară mai mulţi şi angaralele în lei noi, să li se pară mai uşor de plătit. Rezultatul e, vorba cuiva: – Am luat şase milioane pensie, am dat 200 la întreţinere, 80 la lumină, 100 pe medicamente şi mai am două milioane pe toată luna.
