O să șochez pe mulți cu afirmația asta, dar corporatiștii sunt de mai multe feluri. E puțin ciudat, deoarece lucrătorii în multinaționale sunt cunoscuți în special pentru modul în care sunt ei identici unii cu ceilalți. La fel cum pentru Ioan Rus, de la Platon și Aristotel, toate lucrările de doctorat sunt plagiate, în tot acest timp scriindu-se practic o singură teză, toți corporatiștii din lume reprezintă clona corporatistului primordial. Dar ăsta e un mit pe care vreau să-l desființez.
Corporatiștii sunt de fapt ființe complexe, cel puțin la fel de complexe ca denumirea postului pe care-l ocupă. În paragrafele următoare vom vedea inclusiv cum se diferențiază ei unul de celălalt, afirmându-și fiecare personalitatea în ciuda ținutei office pe care o poartă permanent, inclusiv atunci când face duș.
Corporatistul care nu știe că e corporatist. E cea mai înduioșătoare formă de viață din corporații. Muncește opt ore pe zi, cu program fix și pauză de masă, coboară cinșpe etaje ca să fumeze în fața clădirii, scrie memo-uri și completează cereri de concediu, dar e mândru de viața boemă pe care o duce. Atunci când e Casual Friday la el la birou, se uită cu milă la cămășile și sacourile pe care le vede pe stradă. Pentru el , corporatiștii sunt niște drone, pentru că așa a auzit că spune toată lumea de la birou.
Corporatistul indispensabil. Muncește din greu ca să ajungă de neînlocuit. Visul lui e să piardă atât de mult timp cu munca și cu elementele conexe muncii încât, într-o zi, să le facă aroganțe șefilor. Nimeni n-a văzut până acum un Dobrin sau un Messi al muncii de rutină, dar el speră să devină așa ceva: genul de corporatist care poate decide de unul singur soarta unui meci.
Corporatistul care nu vrea să lucreze toată viața pentru cineva. Are totul în minte și într-un an, maxim doi, își face firma lui. Știe precis pe care dintre actualii lui colegi o să-i angajeze. Și ei știu, pentru că le-o spune zilnic. Atât de hotărât este. Nu vrea să fie toată viața un angajat pentru că asta e sclavie, frate.
Corporatista. Femeile sunt ființe fidele, care se dedică. Atunci când o femeie se angajează într-o corporație, stă la birou până noaptea târziu și termină de completat toate fișele și rapoartele, pentru că multinaționala e iubitul atent pe care nu l-a avut niciodată. Corporația o întreține, o trimite la traininguri afară, îi face toate poftele. Atunci când multinaționala rămâne însă fără bani, corporatista pleacă imediat, de unde se vede că-n tot acest timp ea era pe interes.
