Vechii pronosportiști trecuți la pariurile instant îți explică mai bine ca oricine cum e cu mingicăreala de pe pășunile noastre și care-s suferințele din fotbalul adevărat care se joacă afară. Învățați să facă ochii cît sarmaua, pariorii te lămuresc imediat de ce Farul lui Hagi nu e ce-a fost Viitorul și de ce Messi nu se descurcă la PSG. Profesioniștii ăștia care nimeresc și scorul de la pauză, și pe cel de la sfîrșit, combină talentele Mamei Omida, pe unde-o fi ea, cu disperarea antrenorilor care în sezonul trecut își făceau jucătorii să mănînce jar de două ori pe săptămînă, dar care acum trimit pe teren aceiași jucători ca pe niște mîrțoage resemnate.
Dacă răposatul Freud și-a cantonat sufletul de investigator al secretelor minții omenești în trupul vreunui contemporan de-al nostru, atunci cu siguranță că bătrînul psihanalist inspiră vreun parior care a făcut avere din noile variante ale celebrului „1, X, 2“ ori a devenit consilierul itinerant al antrenorilor care și-au pierdut inspirația.
Căci, la noi, Dan Petrescu are nevoie urgent de cineva care să-i umble prin vise și prin coșmaruri ca să-i explice de ce nu mai nimerește formula cîștigătoare, iar Gică Hagi de unul care să-i explice că Farul nu merge prost din cauză că nu mai vin gazetarii la conferințele lui de presă, ci că reporterii nu se mai înghesuie să-i audă vorbele după meci fiindcă Farul merge prost. Și că asta nu se întîmplă din metafizice motive. Are loc pentru că Hagi a rămas la schemele de joc de pe vremea cînd antrena Viitorul, unde-și crescuse o trupă care știa și-n somn ce să facă cu mingea, în timp ce acum lucrează cu o strînsură căreia degeaba îi spune el cum să ascundă mingea, cînd jucătorii lui dansează după alte cîntece învățate de la antrenorii care le desenau pe tablă înaintea lui. Hagi n-are decît să accepte că, dacă vrea rezultate, trebuie să-și replieze schemele după posibilitățile jucătorilor. Altfel, ăștia vor juca mai departe cinci minute cum le zice Regele și, în restul timpului, după cum îi taie capul. Cît despre Dan Petrescu, oricît ar fi el de priceput să se acomodeze la materialul clientului, n-are cum să le scoată din cap jucătorilor săi că la club situația e cotoioasă, ceea ce le înmoaie picioarele mai rău ca la comandă. Și cum Bursucul nu-și poate zădărî băieții împotriva conducerii și nici să se rățoiască la ei după meci, își scoate și el pîrleala pe arbitri. Îi acuză că-s puși să-i scoată echipa din papuci și să-i strice formula de joc. Numai că nici rezolvarea asta nu-i bună. Dacă jucătorii intră pe teren cu gîndul că arbitrii vor să le-o tragă, în loc să-și vadă de joc dau cu frică în minge, ca să n-aibă arbitrul motiv să-i oropsească.
Un parior versat i-ar putea explica și lui Messi că la PSG a ajuns un jucător printre alții fiindcă la Paris nu mai joacă toată echipa pentru el, ca la Barcelona, ci el trebuie să accepte ideea că joacă pentru restul echipei și că din rotița care dă tic-tacul ceasornicului a ajuns o parte dintr-un mecanism care ce folos că are piese dacă una nu-și găsește cadența?
De ce e totuși mai bun un chibiț care ghicește ce-o să se întîmple pe teren decît un profesionist al fotbalului? Fiindcă, la noi cel puțin, în jurul realesului președinte al Federației s-au strîns tot soiul de pleșcari și de mediocrități pe care nu-i mai interesează fotbalul decît ca să le asigure o pernă moale sub cur.
Hagi.. Acest fals idol..