Mă mai cert cu cîte un confrate scriitor. Dar, oricît de aprins ar fi motivul vrajbei noastre, nu-l atac pe cel cu care mă încontrez nici la valoarea operei și nici, mai ales, la viața lui particulară, ca să-l dovedesc. Mi se pare rușinos să-i spun azi cuiva că e scriitor de două parale, după ce alaltăieri l-am lăudat în scris sau oral. Iar ca să-mi atac preopinentul la ale vieții sale valuri, asta mi se pare o murdărie imposibil de spălat.
Nu mică-mi fu mirarea să văd că Alex. Ștefănescu – orișicît, critic literar cu pretenții – s-a apucat subit de atacuri la valoare contra unui întreg grup de scriitori fiindcă nu-i place ce fac acești confrați ai lui contra vechii echipe de conducere a Uniunii Scriitorilor. Despre unii dintre ei, criticul Alex. Ștefănescu a scris de bine și de foarte bine. Acum, îi execută în grup și la bucată, ca pe niște „veleitari” care n-au găsit alt mijloc de a atrage atenția asupra lor decît să se răscoale împotriva lui Nicolae Manolescu.
Cine îl acuza însă acum cîțiva ani pe Nicolae Manolescu că duce la faliment revista România literară? Vreunul din grupul „răsculaților” de azi? Nu! Criticul Alex. Ștefănescu. Cine îl denunța cu parapon pe Nicolae Manolescu că l-a cenzurat la revista România literară, motiv pentru care a și demisionat de acolo? Vreunul dintre așa-zișii „puciști” de azi? Nu, același Alex. Ștefănescu care azi le spune celor care vor să reformeze USR că nu mai contează literar și-i acuză că se leagă degeaba de manageriatul „vizionar” al lui Nicolae Manolescu. Ce-i drept, lui Alex. Ștefănescu i s-a făcut marele hatîr de a publica din nou în România literară, de unde a demisionat cu scandal.
Ce-a înțeles el din asta?! Că trebuie să-i dovedească lui N. M. noua lui fidelitate neabătută. Așa că i-a lovit la valoarea literară pe „puciști” și pe simpatizanții lor, iar mie mi-a făcut favoarea suplimentară de a-mi amesteca și nevasta în atacul pe care mi-l consacră. Adică Alex. Ștefănescu m-a denunțat că-mi trimiteam, „din lenevie”, soția să-mi ia salariul de la România literară. Nu, dragă Alex., salariul meu de la R.l. era pe atunci atît de mic, încît soția mea se ducea să-l ia în locul meu ca să nu am aerul că-l refuz, în timp ce eu lucram în alte două-trei locuri, de dimineață pînă noaptea, ca să nu mă plîng de salariul mizerabil de la România literară, care pe tine, salariat la România literară, te-a făcut să-l contești pe N. Manolescu. Asta nu m-a împiedicat să-mi predau totdeauna la timp articolele, cum bine știi. Dacă ți-a venit să mă calomniezi știind că n-o să te dau în judecată, aici ai nimerit-o. Dar mi-ai amestecat, fără rușine, soția în slugărniciile tale față de N. Manolescu. Și, dacă ai uitat, îți reamintesc: pentru o asemenea infamie nu iert pe nimeni.
24 de vizualizări







1. Alex St. pare un plutonier major de miliție, rusificat, pe la Rădăuți, unul care încearcă umorul pentru că altceva nu prea are ce. 2. Analizele lui literare par, în fond, simpatice doar unor retardați.
3. Un exemplu de pupincurist promovat în epoca trecută pînă la rangul de redactor șef, după, la fel.
4. Istoria lui literară, ceva mai bună decît a lui Manolescu, e un subiect bun de glume pe seama literaturii.
5. Pensionarea lui Al. Stefănescu, și a stăpînului său afurist, adică darea lor la o parte de la marele chiolhan de la Uniunea Scriitorilor nu mai poate fi luată în glumă nici măcar de imberbul Vosganian, alt gunoi rezidual .
Bovină ăst de Al. Stefanescu, zis și burdihan, după ce a stat pe la mesele lui Păunescu pe post de ospătar-invitat, reprezintă unul dintre efectele, nenumărate, ale tov. N. Manolescu, colaboratorul cu ștate de plată grase ale secției de presă a CC PCR. Pe vremea cînd tov. Manolescu avea lista cu tovarașii scriitori care trebuiau promovați, sau distruși, după caz, pepenele Stefănescu se ocupa de debutanți. N-a debutat unul mai de Doamne-ajută ! Să n-o lungesc, acești pitici care s-u dat uriași, pentru că asta intra în fișa postului și a ultimului securist, măreția !, se văd pe scaunul electric și țipă, încercînd tactica veche. Adică. Zîzanie între cei care asistă la sfîrsitul unei epoci si a soldatilor ei credinciosi sub acoperire.