Să ne imaginăm că noi, mulți și proști cum suntem, ne uităm în ochii ministrului Energiei, Excelențul Său Virgil Popescu. Desigur, doar să ne imaginăm, pentru că este cert că nu o facem. Dar să ne imaginăm. Nu este nevoie, însă, să ne imaginăm cum reacționează Excelențul, ministrul. Își desface șlițul și, cu liberală grație, ne umezește ochii deja plini de lacrimi. Ne-a plâns el, din înălțimea lui, ca să nu ne mai plângem noi după aia.
Virgil Popescu este ministru al Energiei din 2019. Al Economiei care cuprindea și Energia, al Energiei în sine, nici nu mai contează. Omul coordonează domeniul de trei ani. Și, culmea, este exact domeniul care produce cele mai mari scumpiri în România. Căci, fie că vorbim despre benzină și motorină, fie că vorbim despre gaze sau energia electrică, fiecare zece bani în plus la pompă sau la contor devin 20 de bani în plus la raft.
OK, e nasol, e Putin, criminalul, e războiul, e tot ce vreți domniile-voastre. Dar. Dar nimic din toate astea nu este suficient pentru a justifica prețul de 4.000 de lei pe MWh pentru energie electrică, preț pe care deja îl practică unii dintre furnizori, preț care, în două-trei luni, este estimat să ajungă la 5.000 de lei pe MWh, adică 1.000 de euro.
Piață liberă? OK. Liberalizarea prețurilor? OK. Dar…
Luni, 5 septembrie 2022, Hidroelectrica vinde MWh cu 250 de lei, cu tot cu transport. Energia nucleară este cam pe la același preț. Energia hidro și cea nucleară asigurau, pe 5 septembrie, aproximativ 50% din necesar. Hidrocarburile și cărbunele, încă 30%. Restul ar fi trebuit să vină de la eoliene și fotovoltaice
Dar n-a venit. Mai importăm puțin.
Și totuși, de ce se întâmplă asta?
De ce, de trei ani de zile, producția de energie a României se duce în jos, chiar dacă, declarativ, cresc din ce în ce mai mult capacitățile de producție de energie verde? Căci energia verde fiind, ne scutește de plata certificatelor verzi, extrem de costisitoare.
Atunci când țara e cu spatele la perete, când țării îi e foame de energie, eolienele livrează doar 50 MWh din 3.000 posibili și importăm 2-300 MWh, la un preț aproape dublu decât exportăm, atunci când exportăm.
Virgil Popescu vine din concediu și se rățoiește la purtătorii de legitimații de presă. Îi ceartă. Ei nu știu „energie“, așa cum știe el.
Așa cum știe el, așa cum știu acești guvernanți, nu știe nimeni, este adevărat. Adică este un miracol contabil, chiar și pentru cei mai mari bandiți de pe Wall Street, să faci din 250 de lei 1.000 de euro. Ăla de la Caritas, Stoica, ar fi vrut să știe și el rețeta, ca să fie legal, să nu mai facă pârnaie.
